Impresarul care se ocupă de transferurile lui Dorin Rotariu și Alex Băluță și-ar dori să revadă echipa galben-albastră renăscută. În Liga I
Ca jucător, a arat terenul. Cu precădere parcela stângă. Astăzi, ca agent de jucători, își continuă cursele. Mai abitir ca înainte. În țară și afară. Tocmai l-a transferat pe internaționalul Alex Băluță de la Slavia Praga la Akademia Puskas. „Alex avea nevoie să joace, iar Akademia Puskas reprezintă o variantă optimă din acest punct de vedere. În plus, fotbalul maghiar impresionează la capitolul organizare și infrastructură”, declară fostul mijlocaș al FCM Bacău. De altfel, Bobo a rămas un fan al „galben-albaștrilor”, chiar dacă echipa băcăuană nu mai există decât pe hârtie. „Pe lângă dorința de a transfera într-o bună zi un fotbalist la o echipă mare a Europei, visul meu este de a vedea din nou FCM Bacău în prima ligă, eventual cu mine într-o funcție managerială. Iar visele se împlinesc dacă știi să crezi și să lupți pentru ele. Dovadă că eu mi-am împlinit visul ca jucător: Acela de a evolua pentru FCM”.
Data și locul nașterii: 24 septembrie 1981, Buhuși.
Stare civilă: „Căsătorit cu Alexandra, fără copii. Deocamdată, fără copii. Ne pregătim și ne dorim”.
Principala realizare profesională: „Cred că nimeni nu știe asta, dar marele meu vis încă de când eram copil a fost să joc la FCM Bacău. Iar meciul cu Steaua, din Cupa României, din 2010 a fost ceva de neuitat, chiar dacă am fost învinși atunci. Ca impresar, principalele realizări de până acum sunt transferul lui Dorin Rotariu la FC Bruges și cel al lui Alex Băluță la Akademia Puskas”.
Principalul regret profesional: „Că nu am evoluat în prima ligă. Am avut ocazia de a ajunge la Vaslui, însă nu mi s-a dat drumul. Ulterior a mai existat oportunitatea numită Oțelul Galați, dar nu s-a făcut nimic”.
Sportivul preferat: „Simona Halep”.
Hobby: „Porumbeii. Îi iubesc. Tata are vreo 70, e mare crescător de porumbei. Un alt hobby, pe care mi-l permite acum și meseria sunt călătoriile. Îmi place mult să vizitez locuri noi”.
Mâncarea preferată: „Paste cu fructe de mare. Iar ca desert, tiramisu”.
Muzica preferată: „Preferatul meu este Bob Marley, dar, în general ascult muzică comercială. Și nu-mi plac deloc manelele. La un șpriț merge mult mai bine muzica lăutărească de bună calitate. Uneori, chiar și o populară de-a noastră.”.
Actori favoriți: „Marlon Brando în <Nașul>. E feblețea mea”.
Nu poate trăi fără…: „Soție”.
Vacanța perfectă: „În Bali, pe o insulă retrasă, alături de soție și așteptând un telefon de la conducerea lui Real Madrid care să mă informeze că își dorește cu ardoare un jucător reprezentat de mine”.
Oraș de suflet: „Am două. Amândouă, fabuloase: Roma și Praga”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „În primul rând, telefonul. Nu pot fără el. Apoi, un cuțit, pentru a-mi asigura supraviețuirea. Ți aș mai lua un bidon cu apă, mai mult pentru recipient” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Mă consider un om norocos, căruia Dumnezeu i-a dat destule. Am o situație OK și o îndeletnicire care, deși cere multe zbateri, îți oferă sacrificii deosebite. Cu cât ai mai mulți bani, cu atât ajungi să te îndepărtezi mai mult de lucrurile simple, care reprezintă, de fapt, esența vieții. Cel puțin, asta e părerea mea. Prin urmare, voi cere peștișorului să mă ajute sau, mai exact, să ne ajute ca eu și soția mea Alexandra să avem copii sănătoși. Aș mai cere liniște și sănătate, iar a treia dorință este să revină FCM Bacău în Liga I, jucând pe un stadion modern, plin-ochi”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu Gheorghe Hagi. Am avut plăcerea și onoarea să stăm de vorbă la o cafea și mi-a prins foarte, foarte bine”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Cea mai mare nebunie a fost ca la două noaptea, să cânt din toate puterile imnul României în centrul orașului Alba Iulia alături de coechipierii mei de atunci Nicușor Stanciu și Bogdan Spătaru. Ce-i drept, îmi și udasem puțin….vocea”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Că trebuie să apreciem ceea ce avem. Și că este foarte important să dedicăm mai mult timp familiei”.
Ascultă sau spune bancuri? „Iubesc la nebunie bancurile, dar n-am talent la spus. Ascult”. OK, atunci: la o școală din Torino, o învățătoare, mare suporteră a lui Juventus, îi întreabă pe elevi cu ce echipă țin. „Tu, Marco?”. ”Cu Juventus, doamna învățătoare”. „Și tu, Gigi?”. „Și eu sunt cu Juve, bineînțeles”. „Dar tu, Beppe?”. „Tot cu Juve, doamnă”. Ajungând la un băiețel din ultimele bănci, învățătoarea repetă întrebarea: „Și tu cu cine ții?”. „Cu Torino, doamnă învățătoare”. Învățătoarea, furioasă: „Cum, cu Torino?! Asta e o mare-mare prostie. Zi-mi un singur motiv pentru care o echipă precum Torino poate săț-ți fie simpatică”. Puștiul: „Păi, tatăl meu ține cu Torino, mama mea ține cu Torino iar fratele meu e și el cu Toro”. Învățătoarea, și mai furioasă: „Și ăsta ți se pare un motiv bun? Păi, dacă taică-tu ar fi fost un cerșetor, maică-ta o prostituată, iar frate-tu un hoț și un drogat, tu ce ai fi făcut?”. Puștiul, senin: „Aș fi fost juventin, doamnă învățătoare”.
Cum se vede la 70 de ani: „Cu familia lângă mine: cu copii, cu nepoți, urmărind meciuri de fotbal și discutând la telefon cu jucătorii pe care i-am impresariat și care, între timp, au ajuns antrenori și conducători la echipe importante din România și- de ce nu?- și din străinătate”.
Dan Sion
