La intrarea în sediul recent modernizat de pe Aleea Ghioceilor te întâmpină sigla Asociației Județene de Fotbal Bacău. Înaintând de-a lungul coridorului împânzit cu tricouri înrămate ale unor fotbaliști celebri nu poți să nu te gândești că cea mai potrivită denumire ar fi Asociația Internațională de Fotbal Bacău. Și asta pentru că de-a lungul activității sale ca președinte al AJF Bacău, Cristian Sava a dat forului pe care-l conduce o pronunțată alură internațională. Chezaș stă, înainte de toate, parteneriatul încheiat cu Asociația Regională de Fotbal din Westfallia, care a deschis AJF-ului poarta principală către Germania. Dar nu numai; în ultimii ani, copiii și juniorii echipelor băcăuani au avut posibilitatea, la nivel de club sau de selecționată județeană, să intreprindă turnee în străinătate –Germania, Serbia, Spania, Anglia- și să se confrunte cu forte ale fotbalului continental: de la Shalke 04 la Dinamo Moscova și de la Athletic Bilbao la Fulham. „Toate aceste demersuri au ca scop schimbarea mentalității”, explică președintele AJF Bacău, Cristian Sava, protagonistul de astăzi al rubricii „(S)PORTretul săptămânii”.
Data și locul nașterii: 5 decembrie 1973, Bacău. „Întâmplător sau mai degrabă nu, 5 decembrie este și ziua Sfîntului…Sava”.
Stare civilă: „Sunt căsătorit cu Marcela din 2000, iar în octombrie vom aniversa două decenii de când am oficializat relația noastră. Împreună avem o fată, Maria, născută pe 2 aprilie 2005”.
Principala realizare profesională: „Ca fost arbitru, meciurile din Liga I și prezența la confruntarea din ediția 2003-2004 a Cupei Cupelor, dintre Genclerbirligi și Sporting Lisabona. Ca președinte al AJF Bacău aflat la al treilea mandat, parteneriatul cu FLVW, mărirea numărului de echipe la nivel de juniori, continuitatea în ceea ce privește proiectele de finanțare pentru membrii afiliați și, bineînțeles, faptul că am reușit să scot în Europa, prin intermediul turneelor și al competițiilor, copiii județului”.
Principalul regret profesional: „Recent am revăzut înregistratea amicalului dintre FCM Bacău și Galatasaray Istanbul pe care am avut șansa să-l arbitrez pe 13 august 2001. A fost meciul care m-a propulsat spre Liga I. Eram un simplu arbitru de C, iar doua zi am și fost sunat de conducătorii CCA- jocul fusese televizat- care m-au felicitat și mi-au prezis un viitor important în arbitraj. Regretul este că viitorul nu a fost conform previziunilor, iar faptul că nu am ajuns arbitru FIFA reprezintă un prilej de amărăciune. La fel ca și faptul că m-am retras destul de devreme, la doar 37 de ani”.
Sportivul preferat: „Boris Becker, tipologia sportivului german de succes. Eram fascinat de Becker și țin minte că deseori aveam dispute pe această temă cu fratele meu, Adi, fan Ivan Lend la acea vreme”.
Hobby: „Am fost înnebunit după pescuit, pasiune pe care, din lipsa timpului, nu am reușit să o mai cultiv în ultimii ani. Din fericire, în urmă cu două săptămâni, am fost în Deltă și am retrăit din plin plăcerea de a sta cu o undiță în mână. Un alt hobby îl reprezintă călătoriile”.
Mâncarea preferată: „Bucătăria mediteraneană din care aleg spaghetti cu vongole și fritto misto”.
Muzica preferată: „Cea italiană din anii 80-90, cu Toto Cutugno în prim plan. Îmi plac, totodată, Irina Rimes și Carla’”s Dreams. Țin să precizez că am o afinitate și cu muzica de peste Prut”.
Actori favoriți: „Gheorghe Dinică și Florin Piersic”.
Nu poate trăi fără…: „Familie”.
Vacanța perfectă: „Cu familia, într-un loc liniștit, fără aglomerație, cu verdeață și care să combine marea cu muntele”.
Oraș de suflet: „Istanbul. Cred că am fost de vreo șapte-opt ori și m-aș mai duce încă de vreo două ori pe atât fără să mă plicitisesc vreo clipă”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Pot alege și ființe? Bun, în primul rând, mi-aș lua soția și fiica deoarece fără ele nu cred că aș putea rezista. Apoi, aș lua un televizor pentru a putea urmări filme și competiții sportive și, în al treilea rând, lanseta și undița, pentru asigurarea hranei” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Să prind ziua în care Bacăul va avea din nou un stadion la standarde europene, să-mi văd copilul realizat profesional și familial și să am și mai mult timp pentru călătorii”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Boris Becker”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „În 2005, când am participat ca arbitru la Dallas Cup am călărit un armăsar pur sânge la ranch-ul unuia dintre sponsorii competiției. A fost o experiență foarte interesantă, dar care mi-a provocat și un sentiment de teamă deoarece armăsarul era cam nărăvaș”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Cât de bine este să stai alături de familie. Nu că nu știam deja acest lucru, dar lipsa timpului era un obstacol serios. Și am mai învățat să interacționez mai mult cu câinele meu Horus, un ciobănesc german de doi ani”.
Ascultă sau spune bancuri? „În copilărie spuneam foarte multe bancuri. Acum, doar ascult”. OK, un banc cu temă atunci. Un tip stă pe marginea unui lac și pescuiește. Un om al legii se apropie și-l ia la rost: „Cum de pescuiești aici? N-ai văzut insctipția care avertizează că pescuitul e interzis în această zonă?”. Tipul, foarte liniștit, răspunde; „Dar eu nu pescuiesc”. Omul legii se înfurie și, aplecîndu-se desface câteva ziare în care erau ascunși vreo zece pești prinși din lacul cu pricina: „Zici că nu pescuiești? Și atunci ăștia de aici ce sunt și cine i-a prins?”. La care gagiul , la fel de calm răspunde: „Domnul meu, dumneavoastră chiar credeți tot ceea ce vedeți prin ziare?”.
Cum se vede la 70 de ani: „Liniștit, acasă- nu neapărat în România, poate într-un loc cald din Europa- și înconjurat de nepoți”.
