De mai bine de două decenii numele său se confundă cu badmintonul băcăuan. Și nu doar cu cel băcăuan. Bogdan Milon a reușit să scrie istorie, aducând, ca antrenor, nu mai puțin de 20 de titluri naționale consecutive la seniori în vitrina Științei Bacău. O ispravă demnă de Cartea Recordurilor, cu atăt mai mult cu cât vorbim de un sport olimpic. „Mereu am privit înainte, chiar dacă pe drum am schimbat generații întregi de sportivi.
După primul titlu ne-am gândit ce frumos ar fi să-l luăm și pe al doilea. De cum l-am cucerit pe al nouălea gândul nu ne-a stat decât la a zecea reușită. Când am ajuns la 14 am spus că ar fi tare frumos să facem 15, iar acum, că avem 20 de titluri la rând, parcă nu am dori să ne oprim”, a dezvăluit rețeta succesului Bogdan Milon, care a creat și o pepiniera importantă la CSȘ Bacău. Și dacă tot am ajuns la dezvăluiri, să ieșim din sala de antrenament și să intrăm în intimitatea tehnicianului băcăuan cu ajutorul rubricii noastre săptămânale. Bineînțeles, tot despre badminton vom ajunge să vorbim. Dar nu numai.
Data și locul nașterii: 10 februarie 1976, Bacău.
Stare civilă: căsătorit cu multipla campioană națională și internațională de badminton Alexandra Milon (fostă Olariu). Doi copii: Ștefan, de 11 ani și Rareș, în vârstă de 8 ani, ambii fotbaliști la FC Bacău.
Principala realizare profesională: „Faptul că de 20 de ani suntem campionii României. Și asta în contextul în care, dincolo de schimbul de generații de care aminteam, Timișoara și Bucureștiul au făcut tot posibilul pentru a întrerupe seria succeselor noastre. Și-au adus sportivi, și-au pus presedinți, au făcut investiții imense; degeaba. Ambiția, seriozitatea și valoarea noastră, plus faptul că am creat o adevărată familie la Știința s-au dovedit mai puternice. Iar când spun că am creat o familie, mă gândesc și la sensul propriu al termenului: atât am iubit badmintonul încât badmintonul mi-a dat totul, inclusiv o soție! O altă satisfacție majoră a fost clasarea, cu Alexandra și cu Flori Petre pe locul 29 mondial în 2002.
Principalul regret profesional: „E legat tot de locul 29 mondial. Eram în cursa pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004 și mai aveam nevoie doar de ceva puncte la trei turnee foarte puternice în Asia, echivalentul Grand Slam-urilor din tenis. Acea clasare ne permitea să evoluăm direct pe tabloul principal la respectivele turnee, ceea ce ne sporea foarte mult șansele de a obține biletele pentru Olimpiadă. Practic, nici nu trebuia să câștigăm vreun meci; era suficient să acumulăm un anumit număr de puncte. Din păcate, ne-au lipsit 10.000 dolari pentru a ajunge la turneele respective. S-au epuizat toate resursele financiare, Federația nu a putut să ne susțină și am ratat o șansă cu adevărat istorică: prima calificare a badmintonului românesc la Jocurile Olimpice. Țin să menționez asta deoarece în 1992 Balaban a participat la Olimpiada de la Barcelona ca invitat și nu grație obținerii unei calificări.
Hobby: „Pescuitul; mă relaxează. Și mai îmi place foarte să stau împreună cu familia și cu prietenii. Urăsc singurătatea”.
Mâncarea favorită: „Mâncarea gătită: fasole, tocăniță, sarmale, tot ce e gătit. Nu mă dau în vânt după grătare, deși le prepar. Le prepar, dar pentru alții. Și atunci când stau la grătar am întotdeauna un ceaun lânga mine pentru a face ceva mâncare gătită”.
Orașul de suflet: Bacău.
Actorii preferați: „Iubesc comedia și, ca atare, îl iubesc pe Jim Carey. Iar ca actriță, îmi place foarte mult Demi Moore. „Propunere indecentă” e un film memorabil”.
Muzica preferată: „Când eram mai puștan, eram cu rock-ul. Nici acum nu-l exclud, dar îmi place tot ceea ce are linie melodică”.
Vacanța perfectă: „Alături de familie și, dacă se poate, în țări exotice. Am fost în Cancun și m-aș mai duce. Am fost și în Dubai, dar nu m-aș mai duce. Mi-ar plăcea să ajung, în schimb, în Dominicană. O vacanță perfectă este și cea de la munte, cu copiii, la schi”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Copiii și nevasta. Plus o undiță, ca să-mi hrănesc familia”.
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „În primul rând, să fie toți ai mei bine- sănătoși. Apoi, Ștefan și Rareș să facă sport cel puțin la nivelul la care a ajuns mama lor. În fine, mi-aș mai dori ca oamenii din jurul nostru să fie mai buni, mai toleranți, mai înțelegători”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: Mircea Lucescu.
Nu poate trăi fără…: „Familie, badminton și lotul național. Dacă nu am România scris pe spate, nu mă simt bine”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Sunt un tip destul de echilibrat, nu prea sunt adeptul nebuniilor. Țin minte că eram o dată cu Alexandra și cu Florentina Petre la un parc de distracții din Madrid. Am stat o oră la coadă ca să luăm bilete pentru a ne da într-un montagne russe, dar când am ajuns, am renunțat. Am preferat sa mă dau în «lebăduțe» și în căluți; era mai sigur! Dar dacă ar fi să fac o chestie mai ieșită din comun- nu neapărat o nebunie- să știi că mi-ar plăcea să urc pe o scenă cu o trupă. Știu să cânt la chitară- am învățat singur- și visez la un concert dat alături de o trupă”.
Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Obișnuiam să spun. Am făcut teatru de mic, iar în clasa a șaptea am luat medalia de aur pe țară la «Cântarea României». Acum, nu prea mai am răbdare nici să spun, nici să ascult bancuri”.
Cum se vede la 70 de ani: „În tribuna oficială, la un meci al unui club important- nu neapărat Barcelona, Bayern sau Liverpool- ci un club ok la care să joace unul din băieții mei”.
