In spital intri cu o boala si iesi cu zece. La doctor nu ai ce cauta fara bani in buzunar. Daca nu le dai, nici nu se uita la tine. Mori cu zile cand ajungi pe mana lor si nu te apara nimeni, fiindca, deh, corb la corb nu scoate ochii. Sunt crampeie din discutiile obisnuite intre pacienti. O adevarata filosofie a durerii si umilintei prin care trec bolnavii, familiile lor. In ultimii ani, pacientii nemultumiti de calitatea serviciilor medicale primite au rupt tacerea. Rudele bolnavilor decedati cauta sa scoata la lumina adevarul si cer pedepsirea vinovatilor, cand acestia exista. Zbaterea este inca sterila. Dreptatea o impart confratii acuzatilor, iar tagma halatelor albe, macinata in interior de conflicte si orgolii, se solidarizeaza in fata atacurilor dinafara. De aceea, numarul medicilor sanctionati este extrem de mic, iar pacienti despagubiti nu exista.
Pacientii si rudele nemultumite de calitatea actului medical se pot adresa Colegiului Medicilor (CM) sau Comisiei de malpraxis de la Autoritatea de Sanatate Publica. Daca prima entitate este destul de cunoscuta, despre a doua nu se stie mai nimic. Pacientii nu au habar de existenta ei si, prin urmare, la ASP nu s-a inregistrat vreodata vreo sesizare la aceasta comisie. Pe de alta parte, la CM Bacau, in cei 10 ani de existenta au primit numar de intrare cateva zeci de reclamatii. Cercetarea lor se intinde pe luni si, in unele cazuri, chiar pe ani. La final, cei mai multi medici incriminati au scapat basma curata. Cativa au primit sanctiuni, de care au reusit sa scape contestandu-le. Un singur medic de familie, modest si fara proptele, a pierdut dreptul de libera practica, fara sa fi omorat sau mutilat vreun pacient. A platit vina de a se fi refugiat prea des in bautura, impins de naveta obositoare, castigul insuficient si problemele familiale. Cei zece ani de existenta ai CM Bacau sunt impartiti in doua ere, dupa echipa aflata la conducere. Despre reclamatiile primite si solutionate sau nu inainte de 2004 nu se mai stie mare lucru. aNu avem niciun fel de evidenta de pe vremea cand presedinte al CM era doctorul Filipescu, ne-a declarat dr. George Coneac, vicepresedinte al CM din 2004. Nu am mai gasit dosarele. Au fost o multime de documente nepredate.” Pentru ultimii ani exista o evidenta clara a sesizarilor si a sentintelor. In 2004, 49 de pacienti si apartinatori au depus reclamatii la CM. Comisia de jurisdictie a propus sanctiuni in cazul a doi medici. Ambele au ramas definitive. In 2005, numarul sesizarilor a crescut la 42. Comisia de jurisdictie de la Bacau a propus trei sanctiuni, dar forul superior, de la Colegiul Medicilor din Romania, a confirmat doar doua. Unul dintre medici a primit o mustrare, dar s-a batut timp de doi ani si a obtinut anularea sanctiunii. Singurul pus la colt intr-un an a fost medicul de familie pe care l-am pomenit. In anul urmator, reclamatiile au scazut la mai putin de jumatate- 23. S-a schimbat si filiera de rezolvare. A aparut o noua comisie, de disciplina, inca o bucla birocratica. Din acel an, Comisia de jurisdictie analizeaza cazul si propune masuri. Comisia de disciplina poate accepta propunerea de sanctiune sau nu. Din cele doua dictate de prima comisie, doar una a fost acceptata de Comisia de disciplina. In primele 11 luni ale acestui an, 22 de medici au fost reclamati. Prima comisie a propus doua sanctiuni. Se asteapta verdictul comisiilor superioare. Numele medicilor reclamati si sanctionati este tinut la secret.
Medici mai buni sau pacienti fara speranta?
Dr. George Coneac spune ca scaderea numarului de reclamatii poate fi o consecinta a responsabilizarii medicilor. aSi-au dat seama ca pot fi cercetati si sanctionati, iar o masura luata de CM le poate afecta cariera. In patru ani au fost doar trei avertismente, o mustrare si o suspendare temporara de activitate. Am facut un calcul din care rezulta ceva mai mult de o sanctiune la 1000 de medici pe an. Este putin, raportat la numarul consultatiilor, al pacientilor tratati.” In acelasi timp, se poate presupune ca pacientii nu au incredere in CM, considera demersul lor o pierdere de timp. Ii descurajeaza tergiversarea anchetelor, a verdictelor. Pe plan local, la Comisia de jurisdictie, un caz este analizat in cel putin patru luni. Comisia de disciplina mediteaza chiar mai mult. Daca medicul contesta decizia colegilor sai de la Bacau, dosarul ajunge la o comisie de la Bucuresti. Acolo, termenul minim de solutionare este nedefinit. Mortului i se fac toate pomenile de peste an si familia tot nu primeste macar alinarea ca vinovatul a platit.
Sanctiuni de gura presei
Nici chiar cele mai flagrante cazuri de malpraxis nu sunt pedepsite. In ultimii 17 ani, doar cativa medici au fost declarati buni de plata. Printre ei, celebrul dr. Ciomu, care in iulie 2004, an timpul unei intervenaii chirurgicale, a taiat an trei penisul unui pacient. Naum Ciomu a fost trimis an judecata, pentru vatamare corporala grava din culpa si condamnat la un an de inchisoare cu suspendare si plata a 125.000 euro daune morale. Mediatizarea cazului a facut posibila obtinerea unei sentinte aspre. Acolo unde se asterne tacerea, dispare si vina. Chiar daca nu la fel de spectaculos, cazul unui onestean ar merita cel putin o sentinta asemanatoare. Pacientul, despre care am mai relatat, fara a scoate insa comisiile de la CM din ritmul lor, a devenit o persoana cu handicap, dupa ce medicul urolog i-a taiat sfincterul. Este distrus fizic, moral, social si familial. Poarta permanent pe picior o punga in care i se aduna urina. La inceputul acestui an, i s-a spus ca viata lui depinde o proteza care costa 5.000 de euro. El spera sa reziste pana cand medicul va fi obligat sa il ajute macar cu atat. Dosarul este, evident, pe masa unei comisii, alaturi de un alt dosar, al altui onestean mort la spitalul din localitate. Familia considera ca acesta a murit cu zile. Desi neoficial, o parte din Comisia de jurisdictie a CM a recunoscut vinovatia medicilor. Pe hartie, insa, nu risca nimeni sa scrie o decizie clara, dreapta.
Dosare albe ca neaua
In vara anului 2003, un bolnav a fost trimis de la un spital la altul cu taxiul. Apoi, a fost plimbat de la o sectie la alta, pasat ca o minge. Intre doua consultatii, a murit. Sanctiunile nu au lipsit, dar au fost contestate in instanta. Medicii si asistentele au reusit sa-si spele dosarul. aInca se mai produc situatii nefiresti, recunoaste dr. Coneac. Pacientii mai cad victime neintelegerilor dintre sectiile de spital, dintre colegi”. Mai departe in timp, un adolescent de 16 ani a murit cu zile in Spitalul Judetean de Urgenta. Victima a unei agresiuni, pustiul a fost catalogat din priviri ca fiind beat. Lasat sa zaca intr-un pat, baiatul a murit. Dupa ani de zile, familia a aflat indignata ca medicii implicati in caz nu au avut de suferit. Doi bacauani sunt condamnati sa-si creasca baiatul orb, sa-l duca de mana cat vor trai si sa moara cu gandul la el, neajutorat intr-o lume intunecata. Totul din cauza unor medici care nu le-au spus ca orice nou-nascut prematur risca sa aiba retinopatie. Tarziu, cand au aflat ce boala are copilul, au facut eforturi disperate pentru a-l duce in strainatate. Le-am fost alaturi in campanie, dar s-a dovedit un demers tardiv. Cand n-au mai avut speranta, au cerut explicatii si pedepsirea vinovatilor. Nu li s-a permis nici macar sa vada fisa din maternitate a copilului, dovada certa ca existau lucruri de ascuns. Lista de greseli, de neglijente, de incalcari ale juramantului atat de cunoscut al medicilor este nestiuta. Lista de sanctiuni este dubios de scurta. Organizatia Mondiala a Sanatatii a tras semnalul de alarma cu privire la numarul mare de erori medicale carora le cad victima pacientii. Ministrul Sanatatii Publice a spus recent ca este nevoie de legi mai aspre, care sa-i pedepseasca pe vinovati. Intre vorbe si fapte se interpun comisii si o solidaritate de breasla de nezdruncinat. Scris de Doina Mincu
