Pe șoseaua Onești-Adjud, după o vizită la Biserica lui Ștefan cel Mare și Muzeul de Cultură și Artă Religioasă din Borzești (cartier al municipiului Onești), se ajunge în comuna Ștefan cel Mare, unde dăinuie și acum, de peste 500 de ani (de pe la 1495), o construcție medievală, inclusă în Lista Monumentelor Istorice de valoare națională sau universală, Grupa A.
Este vorba de Podul lui Ștefan cel Mare (sat Negoiești), singurul pod din țară păstrat de pe timpul voievodului, care se află la kilometrul 24, pe partea stângă, după traversarea căii ferate, în valea pârâului Gârbovana (afluent pe dreapta al râului Trotuș), într-un decor de poveste.
Pe lângă impresionantul tezaur pe care Ştefan cel Mare l-a lăsat creștinătăţii, constituit din cele 44 de biserici și mănăstiri cărora le-a imprimat propriul stil arhitectonic, domnitorul moldovean are şi meritul de a fi un deschizător de drumuri în privinţa făuririi de poduri trainice, care până atunci erau construite pe „capre” puse pe ape, pe pari bătuţi în albii. Doctorul Constantin I. Istrati, cercetând podul în anul 1904, în studiul ,,Biserica şi podul de la Borzeşti” arăta că: „podul este construit din piatră cu mortar gros (realizat din var şi albuş de ou potrivit legendei), bolta, de asemenea, construită cu bolovani rotunzi, iar capetele bolţii care se văd sunt lucrate gros tot din bolovani rotunzi”.
Ineditul acestei construcții mai constă și în faptul că aceasta poate fi considerată o adevărată comoară, nu doar din punct de vedere istoric și al tehnicii de construire, ci și din punct de vedere estetic, înfățișarea fiind una romantică, de un farmec aparte, caracteristică vremurilor medievale, tabloul fiind întregit și de frumusețea pură a naturii înconjurătoare.
În plus, povestea acestui pod este una cu totul fascinantă, dar și remarcabilă ca viziune, întrucât Ştefan cel Mare a înălțat acest pod pentru a face o punte de legătură între pădurea de dincolo de pârâul Gârbovana, unde își antrena ostașii, și refugiul religios al bisericii din Borzești.
Totodată, pe acest pod, voievodul își supraveghea și transporturile de sare de pe Valea Trotușului, despre care tradiția zice că a costat ,,un kertic domnesc de 2000 oca sare”, echivalent a 3.000 kg.
Transformări sau adăugiri la acest pod au avut loc în timpul domniei lui Mihai Sturza (1843-1849), în 1873, dar cea mai amplă s-a făcut între anii 1902-1903, când s-au înălţat două diguri laterale de protecţie, unite cu un palier în scări format din bolovani de câte 800 kg fiecare, lucrări care au totalizat suma de 8.130 lei. La acestea se adaugă cele contemporane, din 1959/1962, când șoselei i s-a schimbat cursul, evitându-se două treceri la nivel peste calea ferată paralelă, ca și cea peste bătrânul pod. Rămas astfel fără utilitate, a început să se distrugă, intervenindu-se abia în anul 1982, când s-a refăcut zidăria prăbușită, iar peste umplutura de pământ a bolții a fost executat un dalaj de piatră și, ultima oară, în 2004, cu prilejul comemorării lui Ștefan cel Mare.
Demn de menționat este și faptul că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe podul lui Ştefan cel Mare au trecut tancurile militare, apoi în vremea regimului comunist de-a lungul podului au fost transportate cantități foarte mari de petrol din zona Moinești, cu utilaje industriale grele, care făceau „naveta” între Ploieşti şi zona petrolieră Moineşti!
Prin anii ’70-’80 ai veacului trecut s-a încercat ridicarea unui bust al voievodului lângă pod, dar din proiectul iniţial s-a realizat doar soclul.
În prezent, podul de piatră al lui Ştefan cel Mare are lungimea de 14 m, lăţimea de 8 m, înălţimea de 11 m, iar deschiderea bolţii este de 5,80 m. Pe vechiu soclu se află o placă ce amintește de această valoroasă construcție, mărturie a istoriei acestui neam.
Și tot în satul Negoiești, nu departe de acest monument se află și activează Centrul Hipic ,,Echitație la Podul lui Ștefan cel Mare”, unde sunt mai mulți cai de agrement antrenaţi special pentru lucrul cu turiștii amatori de plimbări prin natură, dar și de vizite la Biserica din Borzești, sau la Podul din Negoiești, care poate fi trecut călare, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare.
Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: Prof. dr. Dorinel Ichim, Prof. Vilică Munteanu
Foto: Olivian DARIE, Centrul Hipic ,,Echitație la Podul lui Ștefan cel Mare”
