3 mai 2024
ActualitateSandy, terapie prin fotografie

Sandy, terapie prin fotografie

De mulți ani, o tânără din Bacău a cucerit Facebook-ul cu fotografiile sale. Nu orice fotografii, ci autoportrete. Pasiunea ei este să se fotografieze. Numele: Sandy Manase. Vârsta: 34. Ocupație: Terapeut ocupational.

Cum ai descoperit pasiunea pentru fotografie și ce te-a inspirat să începi să faci fotografii?

Spre deosebire de acele persoane a căror pasiune pentru fotografie își are originea într-o “moștenire de familie”, eu n-am crescut având în preajmă firi cu o latură artistică pronunțată. În schimb, mereu m-au atras poveștile, fie ele transmise prin intermediul cărților, al filmelor sau al oricărui alt mijloc ce poate să dea viață fanteziilor din imaginație. Pot spune că pasiunea pentru fotografie m-a descoperit mai degrabă ea pe mine, insinuându-se în viața mea dintr-o joacă de copil; totuși, privind retrospectiv, cred că a fost tocmai acea piesă de puzzle lipsă care s-a potrivit perfect în “tabloul” creativității mele.



Ce tehnici sau programe preferi să folosești?

Îmi face plăcere că pot să răspund la o astfel de întrebare fără să mai simt pe umeri povara “vinovăției” sau “păcatului” de a utiliza tehnologia. Cel mai mult am utilizat Adobe Photoshop și Corel PaintShop Pro, dar în ultima vreme am cochetat cu ideea de a-i da o șansă și faimosului AI pentru a-mi transpune unele idei și detalii în prelucrările fotografice. Deși în unele aspecte dă niște rateuri fenomenale, are și părți bune care, dacă sunt explorate îndeajuns și cu multă răbdare, pot să ofere unele rezultate chiar interesante.

Există vreo experiență sau poveste specială legată de vreo fotografie pe care ai realizat-o și care a avut un impact puternic asupra ta?

Am avut o serie de fotografii realizate în special cu ajutorul umbrelor și a luminii naturale, printre care se regăsea și una cu motanul meu. În aceasta părea că cel care privește trage cu ochiul la o scenă domestică, unde se desfășoară o secvență dintre o stăpână rea ce își dojeneste cu asprime odrasla blănoasă după ce l-a prins făcând o mare pozna. Este una dintre fotografiile care a atras cel mai mult prin simplitatea și totodată misterul ei, ajungând în cadrul multor site-uri sau articole de pe net, ba chiar cineva a utilizat-o și pentru un graffiti pe un zid. Deși, din păcate, motanul-personaj nu-l mai am alături în ziua de azi, mă bucur să știu că undeva prin arhivele foto ale internetului există și amprenta lui.

Ce echipament și accesorii preferi să folosești în timpul sesiunilor tale foto și de ce le-ai ales?

Folosesc un aparat Canon 500D cu obiective de Canon EF-S 10-18mmF/4.5-5.6, EF 50mm f/1.8 și un Tamron 70-200mm F2., trepiedul și o telecomandă pentru declanșarea la distanță. Deși inițial am avut și aparate mai “antice” cu care am experimentat (Sony, Fujifilm), atunci când am ajuns să am un Canon, m-am îndrăgostit de această marcă și i-am rămas fidelă până în ziua de azi.

Ce te motivează să îți faci singură fotografiile?

Mereu am fost o fire introvertită, careia-i place să se conducă după propriul ritm. În ceea ce privește pasiunea fotografiei am încercat să evit un tipar convențional și încorsetat de reguli stricte. Nu am țintit vreodată să ajung în cercul profesionistilor, ci doar mi-am dorit libertatea absolută de a inventa după bunul plac “poveștile” din spatele lentilei. Există anumite aspecte ale acestui proces pe care le găsești mai captivante sau mai provocatoare? Cel mai captivant aspect mi se pare crearea unui tărâm alternativ făcând uz de decorul și personajul dintr-o fotografie. Deși realitatea, în toată splendoarea sau cruzimea sa, are un impact emoțional mai mare asupra privitorului, mie îmi place să las mai mult loc pentru imaginație.

Cum împaci fotografia cu celelalte aspecte ale vieții tale și cum menții un echilibru între pasiunea pentru fotografie și celelalte responsabilități?

În ultima vreme, pasiunea pentru fotografie a ocupat un loc secundar în viața mea, fiind nevoită să mă concentrez mai mult pe dobândirea experienței și sporirea cunoștințelor în domeniul profesional. Din păcate, n-am avut încă ocazia să le pot împleti armonios, dar m-ar încânta să găsesc o cale de a introduce fotografia ca pe o modalitate creativă de terapie.

Ai avut neplăceri din cauza vreunei fotografii?

Pot spune că am întâmpinat mici neplăceri din cauza ipocriților puritani care observau peste tot numai nuanțe erotice sau subînțelesuri ascunse; persoane care consideră că există un singur program unic de editări și care, dacă apeși pe un singur buton face miracole; oameni care recurg la jigniri și care se cred specialiști psihologi ce pot “citi” o persoană numai prin intermediul unei fotografii.

Faptul că ești cunoscută pe Facebook ți-a adus avantaje sau dezavantaje?

Nu m-am gândit niciodată la asta, dar stând să reflectez acum, realizez că nu găsesc niciun avantaj sau dezavantaj care să fi avut cu adevărat vreun impact semnificativ asupra vieții mele de zi cu zi. Deocamdată consider Facebook-ul un lucru neutru, dar la modul cum evoluează tehnologia nu-i contest importanța de a deveni, chiar și pentru mine, o platformă bună de promovare.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri