A devenit o frumoasă tradiție ca în fiecare toamnă Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bacău să aloce o ediție a „Conexiunilor culturale” evocării personalității lui Mihail Sadoveanu. Argumentul este unul cronologic (coincidența face ca ambele date din parcursul biografic al uriașului scriitor să se situeze în sfera toamnei: 5 nov. 1880 – 19 oct. 1961), dar mai ales unul valoric: Eugen Simion vorbea de „continentul Sadoveanu”, Al. Paleologu îl găsea „cel mai intelectual scriitor român de la Eminescu încoace”, iar Constantin Ciopraga, tot cu un superlativ, constata că Sadoveanu este „cel mai mare cunoscător al limbii române”. Sunt surprinse aici dimensiunea impresionantă a operei, erudiția și respectiv devotamentul față de graiul străbun.
La 140 de ani de la naștere, se cuvine să reactivăm, la întâmplare (anvergura personalității sale ne permite hazardul), puncte din tabloul sadovenian, devenite aproape curiozități: romanul „Baltagul” a fost scris în doar 8 zile, însă dospirea subiectului a înregistrat ani în şir; „Hanul Ancuței” (pe care autorul îl consideră „tot un fel de roman”) a zăbovit în mintea sa nu mai puțin de 7 ani, iar subiectul din „Nunta domniței Ruxanda” l-a urmărit 5 ani. Chintesențe ale gândirii sadoveniene merită a fi rostite oricând. Iată două dintre ele – una despre limba română: „Dicționarele au unele cuvinte uzate care așteaptă un scriitor nou, capabil să le redea vigoarea”, și cealaltă despre viața datoare Celui de Sus: „Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu”.
În condițiile speciale pe care le traversăm, propunem o întoarcere în timpul deloc îndepărtat. Din arhiva C.J.C.P.C.T. Bacău, am extras secvențe dintr-o „Șezătoare la Săucești”, ținută în toamna anului 2013, sub tutela „Hanului Ancuței” (moderator, Florin Zăncescu; realizator, Amedeo Spătaru). Cu vorbe meșteșugite asimilate natural de elevii școlii din localitate, cu Rugăciunea Domnească rostită de slujitorul bisericii (ca altădată vlădica Iosif, chemat să blagoslovească popasul din „Frații Jderi”), cu muzică și jocuri tradiționale, totul în decorul autentic al bogatei toamne săuceștene, evenimentul ne-a umplut sufletul de bucuria întâlnirii cu arta românească nepieritoare.
Evenimentul poate fi vizionat pe canalul Youtube, accesând „Şezătoare la Săuceşti”.
