Deși avem emise 6 ordonanțe militare, prevederile lor sunt cunoscute de toată lumea, însă rezistenţa românilor la restricţii, bravada şi neconformarea iau forme de neimaginat. Pur şi simplu nu le iau în serios, cu toate că suntem în stare de urgenţă. Doar dimineaţa pare că oamenii au înţeles că ar trebui să stea în casă.

Mulți băcăuani încă mai ies pe străzi, în timp ce maşinile Poliţiei patrulează prin oraş şi transmit avertismentul: Staţi acasă! Ba, unii îşi găsesc şi explicaţii, după cum mi-a replicat unul dintre ei: „Ce treabă are statul cu mine? Nu sunt bolnav, mă feresc de ceilalţi, dacă ar fi dorit să ne protejeze ar fi adus măşti, mănuşi şi ochelari. Mergeţi în orice farmacie şi primiţi acelaşi răspuns: Nu avem măşti faciale! Se tot spune să nu purtăm masca dacă nu suntem bolnavi, dar eu de unde să ştiu că nu sunt? Dacă ar fi măşti, şi le-am purta toţi, ne-am proteja reciproc, eu pe dumneavoastră, dumenavoastră pe mine sau pe alţii. Ce ziceţi de acest raţionament?”, îmi spune un domn cătrănit rău, pe care l-am întâlnit în Piaţa Centrală.

Poate că are dreptate, însă cred că locul lui era în casă, altfel este pasibil de amendă. Am încercat şi eu, a câta oară?, la mai multe farmacii, însă acelaşi răspuns, pe care îl primesc de o lună: nu avem, am făcut comandă, aşteptăm să primim. Câteodată mă întreb: totuşi, de unde au măşti oamenii pe care îi întâlnesc pe stradă? Se dau, ca în vremurile trecute, pe sub tejghea? Cu pile şi cunoştinţe? Altă explicaţie nu găsesc.

Şi am observat un aspect: mulţi nu vor nici în ruptul capului să respecte distanţa de un metru, de 1,5 sau 2 metri faţă de cel de dinaintea lui, se bagă în faţă, trece pe lângă tine, n-are mască, vorbeşte, strigă, el ste stăpânul…inelelor prin magazine, cu toate insistenţele lucrătorilor şi a avertismentelor de la intrare!

Scene cotidiene

Un alt aspect pe care vreau să-l readuc în faţa instituţiilor locale ale statului, care a mai fost semnalat în ziarul nostru, este problema cerşetorilor. Şi ieri m-am întâlnit cu câţiva dintre ei. Mulţi sunt adevărate focare de infecţie, deoarece îşi fac veacul în preajma şi la intrarea în magazinele din cartiere. Fiecare îşi are vadul lui. Murdari, unii par drogaţi, ba, am văzut unul ud tot, iar o alta, care stă zilnic în acelaşi perimetru, este vai mama ei: se plimbă cu un cărucior nenorocit, aproape dezbrăcată, adoarme pe carosabil sau „staţionează” ore în şir în faţa aceluiaşi magazin din cartier.

Am asistat la o scenă comico-tragică: O salariată dintr-un magazin a ieşit cu un băţ şi a început să-l croiască pe cel care pur şi simplu bloca intrarea în magazin, numai să primească ceva bani sau mâncare. Eu nu spun şi nici nu ştiu dacă sunt bolnavi, însă, cu siguranţă, pot deveni un pericol. Populaţia este somată să stea în casă, iar ei umblă liberi, cu sau fără virus la ei. Sunt persoane fără un căpătâi, fără adăpost, unii au şi copii acasă, după cum sună sloganul zilnic: daţi un ban pentru copiii mei!

Nu sunt cinic, însă aceşti năpăstuiţi ar trebui să intre în atenţia instituţiilor statului, ale celor locale, pentru a fi strânşi de pe stradă.

 


PUBLICITATE