Răzvan Bibire

Când vezi că s-au strâns trei milioane de semnături pentru un referendum care să interzică explicit căsătoriile gay și, mai ales, când vezi că atâta lume este serios preocupată de soarta plebiscitului te gândești, desigur, că toată această poveste este o reacție la zecile de mii de cupluri de homosexuali și de lesbiene care stau la coadă la Starea Civilă să-și bage actele și să-și programeze data nunții.

Cum adică, nu e cazul?! Nu sunt cozi, nu sunt mii de cupluri care abia așteaptă să-și pună semnătură în registru și să le citească ofițerul Stării Civile despre cum ocrotește Statul familia? Păi, și atunci, de unde această furie de a se face un referendum? Nu zic că problema nu există și că nu sunt suficiente cupluri gay care au nevoie de protecția legală a unei instituții care să le garanteze drepturi fundamentale cum ar fi cel de moștenire, de exemplu. Acest lucru se poate face prin instituirea parteneriatelor civile, dacă s-ar dori să se rezolve o problemă.

Însă, referendumul pentru familie nu are nimic de-a face cu familia. Chiar dacă declarativ, organizatorii pedalează în direcția asta, în fapt, referendumul are legătură cu UE. Cu globalizarea, cu “progresismul” impus din afară, cu lupta contra tradiționalismului. În mod evident, referendumul nu este emanația pură a societății.

Pur și simplu, anumite organizații au impus o temă care s-a pliat pe ideile unei importante părți a societății românești iar, apoi, politicienii au preluat mesajul. Nu este cazul să devenim isterici și să ne dăm în cap unii altora în legătură cu referendumul. Este o acțiune politică a unora care vor să dea un semnal altora. La nivel social, conservatorismul anti-european încearcă să arate cartonașul roșu progresismului bruxellez.

La nivel politic, PSD încearcă să demonstreze că are baze național-conservatoare iar o participare masivă la vot și un rezultat net în favoarea inițiativei vor fi considerate că fiind un vot de încredere în favoarea sa și un avertisment pentru partidele care se poziționează contra. O încercare, am putea spune, de a se ralia pozițiilor Poloniei și Ungariei.