Au fost desființate școli; mai ales școli primare. Multe dintre acestea sunt acum ruine. Spiru Haret a dorit ca fiecare sătuc să aibă școală și învățători; suflet. Și-a realizat visul. Din rațiuni bugetare – într-o țară în care se fură ca într-un codru nepăzit – astăzi visul acesta a fost spulberat.

În urmă cu niște ani, în spațiul public au fost lansate, cu voluptate guvernamentală, propuneri care vizau desființarea unor spitale, judecătorii și parchete. Recent, unul dintre spitalele aflate atunci pe ,,lista neagră” a fost vizitat de ministrul Sănătății, care a spus că activitatea de aici este ,,emblematică pentru zonă”. Acum este îmbrâncită din nou în spațiul public intenția de a desființa instanțe de judecată, parchete. Totul în numele unei generoase ținte: reducerea costurilor bugetare…

Judecătoria și Parchetul Buhuși se regăsesc din nou într-o intenție de desființare. Motivațiile care se zvârcolesc în ființa acestui proiect au ca argument faptul că aici există puține dosare; vreo 2 000. Dar dacă ești târât într-un proces, chiar și la asemenea instituții care nu sunt asediate mioritic de ,,dosare”, riști să pierzi o zi întreagă în instanță. Ești citat pentru ora 8, și ajungi acasă, uneori, atunci când cocoșii se pregătesc de primul cântat al serii.

Reducerea costurilor, interesul general… La reducerea costurilor cetățeanului hăituit de necazuri cine se gândește? Interesul general nu are ca vedetă interesul fiecărui cetățean? Și timpul alocat unei navete (de luni și luni de zile) la Bacău înseamnă bani. Câte instanțe de genul celor de la Buhuși ar putea fi desființate (mă rog, restructurate…) în țară? Un calcul banal ne-ar spune că dacă ar fi recuperate suplimentar zero-virgulă-zero-nu-știu-cât din sumele furate de la bugetul de stat, aceste instituții ar ființa firesc. Iar civilizația, respectarea drepturilor omului etc. ne-ar fi ceva mai prietene.