Peste tot se vorbește despre hrana bio, despre marfa românescă de calitate, despre handmade și altele. Iar atunci când vine vorba de produse autohtone, de gusturi românești, pașii te poartă în piață acolo unde găsești producătorul local care îți oferă de cele mai multe ori o calitate desăvârșită. E vorba de munca lui care îi asigură traiul lui și familiei sale. Despre un astfel de producător vom vorbi astăzi, mai exact despre un fermier băcăuan ce deține o fermă în comuna Letea Veche, acolo unde lucrează împreună cu câțiva membri ai familiei. Cătălin Gheorghiță are mai multe oi și vaci, iar din laptele de la acestea produce caș și brânză de cea mai bună calitate.
Cu mai mult timp în urmă am cunoscut-o pe Mara, fiica lui Cătălin. Ea este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și sportivă la clubul Adamas acolo unde am remarcat-o pentru seriozitatea cu care se pregătește. Colegial am avut multe discuții iar la un spectacol am zărit-o pe mama ei, Irina, pe care aveam să o cunosc înainte de Paște când am vrut să cumpăr caș pentru masa de sărbători. Irina valorifică marfa fermei familiei în Piața Centrală. Și așa am aflat de ferma lor din Letea Veche. Oameni simpli și modești, nu au vrut să povestească prea multe despre afacerea lor, considerând că munca lor este reflectată în marfa lor care este de cea mai bună calitate, lucru confirmat de clienții pe care îi au. După ceva insistențe, am reușit să ajung la ferma din Letea Veche.
La ferma lui Cătălin
Când te gândești la animale și la grajduri îți imaginezi un aer irespirabil și roabe de bălegar. Probabil că așa s-ar întâmpla dacă lucrurile nu ar fi făcute ca la carte. Ei bine, la ferma lui Cătălin toate lucrurile sunt în ordine, e curățenie și nu miroase a Chanel dar se poate respira și fără mască. Cei drept nici majoritatea oilor nu erau „acasă”, acestea fiind la pășunat. Pe Cătălin Gheorghiță l-am găsit lângă un țarc cu câteva oi care aveau miei.
„Am făcut facultate de zootehnie iar în anul III am plecat în Germania să mă îmbogățesc și am abandonat studiile. După Revoluție am cărat mașini, după care am avut magazine de materiale de construcții și dintr-o pasiune de copil, m-am apucat de oi. La început 30-40 de oi”, a început povestea Cătălin Gheorghiță care și-a amintit că în copilărie, pe la 6-7 ani, tatăl său a adus acasă un miel să-l taie de Paște. Cătălin l-a ascuns în beci ca mielul să nu fie sacrificat. Mielul s-a obișnuit atât de tare cu Cătălin încât îl urma oriunde. În cartier (Bistrița Lac – n.r.) atunci a primit porecla de „băiatul cu mielul”.
Atunci a fost momentul în care lui Cătălin i s-a declanșat pasiunea pentru animale. Ani mai târziu, după ce a pus pe picioare afacerea cu materiale cu construcții, încet, încet, din pasiune a început să cumpere oi și să pună baza unei ferme. Nu a fost simplu pentru că el se ocupa de tot, din când în când ajutându-l câte un om plătit cu ziua. Când lucrurile s-au precipitat în afacerile cu materiale de construcții prin apariția marilor hipermarketurilor specializate, Cătălin Gheorghiță a renunțat la magazine și a investit în fermă. Astăzi a ajuns să aibă 500 de oi mari și 400 tinere la care se adaugă peste 20 de vaci de lapte. Animalele stau în grajduri și țarcuri ca la carte și sunt foarte bine îngrijite.
„Mieii se vând bine, brânza merge bine. Facem bani, nu-i problemă, dar nu avem cu cine munci. Nu sunt oameni. Pe mine mă ajută niște verișori de-ai mei, dar tot mi-ar mai trebui oameni”, spune Cătălin Gheorghiță care a precizat că cel mai mare dezavantaj în această afacere este că trebuie să stai acolo nonstop, iar lor, ca familie, practic le este imposibil să-și petreacă vacanțele împreună. El nu a mai fost plecat în concediu de cinci ani.
“Eu încarc, eu descarc”
Dacă unii își imaginează că reușita în acest domeniu, la acest nivel, este simplă, lucrurile nu stau chiar așa. Cătălin Gheorghiță se ocupă absolut de tot. „Noi producem tot. Inclusiv furajele sunt ale noastre. Eu vaccinez și tratez animalele, eu încarc, eu descarc. Dacă nu cultivi tu furajele tale, dacă dai laptele la alte ferme, ieși în pierdere. Așa că noi facem tot. Eu mă ocup de tot ce trebuie la fermă iar Irina, ajutată de Mara, se ocupă de vânzare și distribuție”, a explicat Cătălin Gheorghiță. Astfel, ei produc caș, urdă și telemea, marfa lor fiind foarte apreciată atât de cei care cumpără din piață dar și de cei care cumpără din băcănii sau care solicită marfa online.
Ferma
Ferma de la Letea Veche se întinde pe o suprafață de 62 de hectare, terenurile fiind o parte personale, o parte concesionate. Pe lângă țarcuri și grajduri, Cătălin are și tractoare și alte utilaje, iar la capitolul animale, deține și un armăsar despre care spune că e unic în județul Bacău. L-a adus din Polonia și a plătit pe el 5.000 de euro. „Prinț”, pentru că așa îl cheamă, nu face nimic toată ziua. Cătălin a cumpărat armăsarul doar pentru că îi place, nu să-l pună la munci sau altceva. Ferma deține atestat de producător și toate produsele sunt obținute în cele mai bune condiții igienico-sanitare. Și mai interesant este că tot ce a clădit aici familia Gheorghiță, a făcut din fonduri proprii, fără împrumuturi sau fonduri europene:
„N-am accesat fonduri de niciun fel. Am accesat doar din buzunarul stâng și din buzunarul drept”, spune râzând Cătălin Gheorghiță, care nu exclude pe viitor să apeleze la aceste forme de finanțare în condițiile în care se gândește la construcția unei minifăbricuțe în prelucrarea laptelui. Dar nu e nimic sigur pentru că nu sunt oameni care să lucreze în acest domeniu. Deocamdată însă, brânza de Letea Veche din ferma lui Cătălin Gheorghiță ajunge pe mesele băcăuanilor, calitatea acesteia fiind foarte apreciată.
