Secretarul lui Goebbels povestește în jurnalul său despre faptul că liderul nazist a aflat că în mai 1944, un expert economic german ar fi creat un raport asupra stării de spirit anti-germane din România. Conform raportului, dacă nu se iau măsuri urgente, în 3-4 luni România va trece de partea Aliaților. Raportul ajunge la Martin Bormann care-l remite fuhrer-ului. Hitler se declara iritat de faptul că documentul contrazice rapoartele liniștitoare ale lui von Killinger, ambasadorul Reich-ului la București. Greșeala lui Hitler e că trimite raportul lui Ribbentrop, ministrul de externe, care ia foc pe motiv că documentul a ajuns întâi la Hitler și nu la el, care se ocupă de politica externă.
Așa că în loc să-l cheme pe Killinger la raport, pentru a verifica datele, Ribbentrop deschide o anchetă pentru a afla cine este autorul documentului. Ancheta a decurs atât de bine – ar fi povestit Goebbels – încât s-a finalizat abia pe 23 august 1944. Iată un exemplu al modului în care birocrația și disputele teritoriale între departamente produc surprize extrem de neplăcute. Secretarul lui Goebbels nu precizează cine a fost autorul raportului, dar Jacques de Launnay presupune că ar fi vorba despre un anume inginer Verdross, un industriaș german. Desigur, putem doar specula ce s-ar fi întâmplat dacă Germania lua măsurile impuse pentru a menține controlul asupra României și să ne întrebăm dacă Actul de la 23 August ar mai fi avut loc în condițiile în care țara ar fi fost ocupată militar de trupele germane. Până la urmă, și ungurii au vrut să întoarcă armele, dar nemții au fost mai vigilenți și i-au oprit.
