Povestea a început în 2005, când Ministerul Culturii nu găsea o soluţie pentru amplasarea unei frumoase bisericuţe din lemn, construită de meşterii maramureşeni, după modelul bisericilor de lemn moldoveneşti din secolele XV – XVI. Darul artiştilor populari a făcut parte din marea expoziţie organizată la Vatican, în 2004, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la moartea Domnitorului Ştefan cel Mare, denumit de contemporani „atletul creştinătăţii”. Expoziţia „Stefan cel Mare. Punte între Orient şi Occident” a fost orgnizată de România, prin Ministerul Culturii, sub patronajul preşedintelui Ion Iliescu, care a şi fost prezent la vernisaj.
După ce manifestările s-au încheiat, Ministerul Culturii a fost pus în situaţia de a valorifica în continuare micuţa bijuterie. Adusă în ţară, a fost amplasată în diferite locuri, însă, la propunerea fostei directoare a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, Lăcrămioara Stratulat, bisericuţa din lemn a fost donată instituţiei băcăuane, pentru administrare. Cum muzeul nu dispunea de un alt teren aflat în proprietate, s-a hotărât amplasarea acestui obiectiv în curtea Casei Memoriale „Nicu Enea”. Biserica a fost sfinţită de un sobor de preoţi, în frunte cu pe atunci Arhiereul Vicar Ioachim Băcăuanul, primind hramul „Binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Frumoasa bisericuţă a fost bine primită de băcăuani, devenind, în scurt timp, un punct de atracţie.
O bijuterie îşi pierde valoarea
De la entuziasmul de început, timpul a trecut şi peste acel „obiect de inventar” s-a aşternut uitarea, iar vremea şi-a spus cuvântul, degradându-se cu fiecare an care se scurgea peste construcţie, la care s-au adăugat şi presiunile Inspectoratului pentru Cultură şi Culte care a şi amendat cu 4.000 de lei Complexul Muzeal, deoarece a considerat că amplasarea s-a făcut fără aprobare.
Idei şi planuri au fost multe pentru salvarea Bisericii, însă niciunul nu s-a materializat, din cauza lipsei unei alternative pentru a fi mutată, dar şi a banilor, cu toate că instituţiile de decizie sunt conştiente că ceva trebuie făcut.
„Noi am făcut câteva reparaţii acolo, mai ales la acoperiş, am încercat să-i dăm o destinaţie culturală, prin organizarea, în fiecare an, în incintă, a unei tabere de creaţie cu elevi de la Colegiul Naţional «George Apostu», însă s-a pus mereu problema să fie mutată. Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» are un proiect de reamenajare şi modernizare a spaţiului de la Casa Memorială «Nicu Enea». În aceste condiţii, am solicitat să se găsească o soluţie pentru a fi mutată.”
Mariana Popa, manager al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”
Doar propuneri şi bune intenţii
Situaţia Bisericii a ajuns şi pe masa Consiliului Judeţean Bacău. Chiar dacă nu este declarat monument de patrimoniu, ci un simplu obiect de inventar, cu o valoare de 7 miliarde de lei, la banii din 2005, acest obiectiv ar putea aduce, s-a afirmat de către cei care au participat la întrunire, un plus de valoare imaginii unei anumite zone, ar putea deveni un reper pe harta turistică a oraşului. Şi în acel cadru s-au pus întrebările: Unde să fie reamplasată? Cum şi cine să o facă? La un moment dat, directorul Spitalului de Pneumoftizilogie, Mădălin Pârâianu, şi-a manifestat intenţia de a o prelua, pentru a fi amenajată ca o capelă, însă şi acesta a renunţat. Una dintre propuneri a fost mutarea ei în Parcul Catedralei sau în Parcul Gherăieşti, dar şi în incinta unei biserici din oraş, însă nu s-a depăşit stadiul propunerilor.
Mai optimist este preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Braşoveanu, privind soarta pe viitor a bisericii:
„Sunt, în primul rând, probleme privind proprietatea. Complexul Muzeal «Iulian Antonescu» o are în administrare, nu în proprietate. Am solicitat Ministerului Culturii reglementarea acestei situaţii. Avem informaţii că cererea noastră va fi aprobată, astfel că biserica va intra în patrimoniul Complexului. În acelaşi timp, purtăm discuţii cu Primăria Bacău şi Arhiepiscopia Bacăului şi Romanului pentru găsirea unei soluţii în vederea mutării acesteia într-un loc mai vizibil în oraş, astfel ar putea deveni un punct de atracţie pentru turişti. Chiar dacă nu este o operă de artă, un monument de patrimoniu, construcţia, povestea ei, a reprezentat ţara la un eveniment foarte important pentru istoria noastră, poartă hramul Marelui Voievod Ştefan, pot fi argumente în vederea rezolvării cât mai rapidă a situaţiei ei. Abia după aceea vom stabili soluţii tehnice pentru relocarea acestei frumoase bisericuţe. Oricum, nu pot fi de acord cu ideea că ar trebui demolată şi casată. Ar fi nefiresc şi o dovadă de neputinţă.”
Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean
După mulţi ani de incertitudini şi amânări, este timpul ca o parte din memoria noastră, mica bijuterie arhitectonică, să-şi găsească locul potrivit şi liniştea meritată.
