27 aprilie 2024
ActualitatePovestea fetiței din Corbasca care își urmează visurile în sala de dans

Povestea fetiței din Corbasca care își urmează visurile în sala de dans

Atunci când vine vorba de pasiuni, oamenii pun mult suflet iar uneori fac eforturi deosebite să îndeplinească cee ce își doresc. Așa este și în cazul unei fetițe de 12 ani din Corbasca pe care am cunoscut-o de curând la sala de dans. Iar povestea ei m-a impresionat și am spus că trebuie să o aduc în câteva rânduri în paginile ziarului Deșteptarea.

Antrenoarea ei mi-a spus că vine la orele de dans tocmai de la Corbasca, aproape 50 de kilometri, și că vine singură, cu cursa. Cu ceva timp în urmă o aduceau părinții cu mașina, dar cum problemele oamenilor mari uneori sunt inevitabile, au repercusiuni și asupra copiilor. Așa se face că Delia, pentru că așa o cheamă, a fost pusă în fața faptului că nu mai putea să fac dans. Pentru că părinții nu o mai puteau aduce. Și atunci Delia a plâns foarte mult. Când au văzut dorința asta atât de mare a Deliei de a dansa, au luat decizia să o trimită la Bacău cu cursa, iar seara, după ore, o duce mătușa ei, care îi este ca o mamă, cu mașina acasă.

Rusu Sara Delia Ioana este în clasa a VI-a la Școala Gimnazială din Corbasca. În clasa în care învață, sunt cei mai puțini din școală – 20 de elevi. Delia ne spune că are profesori „faini” și că în primii ani de școală a avut învățător. Îi place foarte mult la școală. Când am întrebat-o de pasiuni, Delia a pomenit mai întâi de pictură. Așa că am lăsat-o să dezvolte subiectul. „Am început să pictez când aveam 4 ani. De atunci am tot pictat. Am vrut să fac și un canal de yuotube. Am încercat dar nu a funcționat iar acum încerc să îmi postez picturile și pe alte aplicații”, mi-a spus Delia. Acum mai are 7 picturi și multe desene în creion sau carioca. A avut multe lucrări dar le-a făcut cadou la rude sau prieteni. Are și un șevalet, ce-i drept cam vechi. Doar că uneori preferă să picteze stând pe jos, în casă. Și pictează de toate: oameni, animale, peisaje. Dintre toate, cel mai mult îi plac portretele. De ce? „Pentru că îmi place și anatomia și văd diferențe între oameni”, spune Delia care încă nu studiază anatomia la școală dar deja se gândește la ea pentru că în viitor vrea să dea la „medicină”. Sau la „psihologie”. Revenind la picturile ei, Delia nu a expus niciodată într-o expoziție, dar de curând a trimis o lucrare la un concurs iar acum așteaptă rezultatele. Speră măcar la un loc III.



Cât despre dans, Delia practică această formă de mișcare de trei ani. Ea vine la Adamas de la Scărișoara – Corbasca, de trei ori pe săptămâna. Cum spuneam, ea vine cu autobuzul, singură. Prima data i-a fost un pic frică dar s-a obișnuit. Îi cunoaște pe oameni și chiar și pe șofer. „Îmi place foarte mult dansul. Acum dansez la Fete Solo dar abia aștep să îmi găsească o pereche. De doi ani aștept, dar nu prea sunt băieți la dansuri. Se duc la fotba, box… Și păcat, că e foarte frumos dansul. Eu cred că e cel mai frumos sport”, a mai spus Delia care mai face și volei în echipa școlii cu care va merge pentru a juca la Adjud și la Bacău.

La școală e bine. Are note de 9 și de 10. Dar are și un 7 la „franceză” pe care l-a „încasat” în urma unui test surpriză. Iar în timpul liber, zona fiind foarte „ofertantă”, Delia se plimbă, mai stă cu animalele, merge pe câmpul cu flori sau merge la pădure să viziteze căprioarele. Are mulți prieteni cu care mai merge în centrul satului unde mai ies la o înghețată sau o ciocolată caldă.

Are vise mari, să ajungă medic sau psiholog. Până atunci mai e cale lungă, iar peste doi ani va trebui să meargă la liceu. S-a și gândit că vrea să meargă la „Pedagogic”, ca toate femeile din familia ei. Pentru că și bunica, și mama ei au fost profesoare.

Deocamdată Delia mai are treabă cu pictura și dansul. Cât despre visurile ei…e posibil să îi iasă. Pentru că în urma unei statistici, mai bine de 70% dintre copiii care au făcut dans la Adamas au ajuns „mediciniști”. Iar Delia are toate atuurile să întărească această statistică. Să așteptăm și vom vedea.

Și dacă am ajuns la capitolul profesori, ca să o cunoaștem mai bine pe Delia, am cerut profesoarei ei de limba română să-i facă un… „portret”:

Numele meu este Amelia Duca, profesoară de inimi, gânduri și daruri. Provocarea cea mai mare este pe lângă interacțiunea la clasă, cea din afara ei. Privesc uimită și satisfăcută emoțional la evoluția fiecărui elev de-al meu. Orice reușită, oricât de mică, îi transformă în mici eroi pe copiii cu care strâng amintiri și binecuvântări. În rândurile următoare mi-aș dori să redau subtil portretul unei fetițe dragi, eleva mea, Rusu Delia Sara Ioana din clasa a VI-a. Îmi amintesc începuturile întâlnirii cu ea sau cu mine – cine știe?  Încă din prima oră, niște ochișori verzi, sclipitori  mă priveau cu interes din prima bancă de pe rândul din mijloc. Sunt sigură că mulți profesori au observat acest aspect la ea. Mi-am dat seama că este una dintre elevele cooperante și atente, iar intuiția mea n-a dat greș. A comunicat pe tot parcursul orei, iar aptitudinile de comunicare pe care le are m-au determinat să cred că vin și din lectură, fiindcă, da, este o cititoare de cursă lungă. Menționez că este curioasă, autonomă, dornică să se afirme/să iasă în evidență, să interacționeze, să afle lucruri noi, să pună în aplicații ceea ce-a învățat. Îmbină într-un mod armonios activitățile curriculare cu cele extracurriculare. Pasiunea pe care o are pentru dans capătă atât scop recreativ, se dezvolte armonios, cât și scop evolutiv, și o urmează chiar dacă rezultatele nu sunt totdeauna cele scontate. Indiferent de efect, această activitate îi aduce fericire și asta contează. La o vârstă la care mulți dintre copii nu au încă o direcție de orientare clară, o fetiță de numai 12 ani conștientizează că rezultatele și satisfacțiile vin în timp după o muncă consistentă și multe sacrificii. Reușește să facă din pasiunile sale performanță fără a neglija statutul de elev, unde atât în clasele primare, cât și la gimnaziu a fost totdeauna pe podium. Datoria noastră, a dascălilor, este să motivăm și să încurajăm evoluția armonioasă a tuturor abilităților elevului până la atingerea potențialului maxim, pentru ca la finalul unui  ciclu de școlarizare, bobocelul de astăzi să devină absolventul de mâine, sigur și cu un surâs îndrăzneț pe chip căci s-a îmbogățit spiritual cu o multitudine de abilități care le vor da autonomie.”

 

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri