Adolescenți minunați – cu interogația la purtător –, truditori elevați ai lecturii, alte spirite cucerite de aventura ideilor au participat la o întâlnire de poveste: ,,Week-end cu un Om: criticul și istoricul literar Petre Isachi”. Scena fericitei întâmplări: Biblioteca Orășenească Buhuși. Amfitrion minunat: Eduard Mihăilă. Dintre actori n-au lipsit scriitorii: Viorel Savin, Cornel Galben, Ion Dinvale, Theodor George Calcan, Adrian Lungu. Prezențe surpriză: scriitorii Dumitru Brăneanu și Cristina Ștefan, precum și staff-ul editurii Rovimed Publishers. Lansarea volumului „Docuficțiuni critice”, al lui Petre Isachi, n-a fost decât punct de sprijin pentru întâlnire. S-a vorbit de spre Om și Opera lui Petre Isachi. Talentatele adolescente Alexia și Bianca Apostică au oferit, prin recitalul la pian, declarații inedite de dragoste.

Omul… „Citesc… ca să exist. Acesta este omul Petre Isachi, un om cu o cultură enciclopedică… Investește în oameni un altruism de neînțeles pentru unii. Sunt onorat de faptul că-mi este prieten”, zice Viorel Savin. Opera… Ion Dinvale, nuanțând metafizic, problematizând, aruncând provocări admirabile, a realizat o sinteză tulburătoare a creației isachiene. „Scriitorul fără critic n-ar exista. Generozitatea pe care Petre Isachi a manifestat-o propunând debuturi literare a dat roade. Unii dintre acești debutanți au devenit autori de carte”, spune Cornel Galben. „Petre Isachi este de o modestie… enervantă”, a adăugat Cristina Ștefan. „Este un model de sensibilitate. Transformă în document ficțiunea scriitorului”, portretizează Theodor George Calcan. Întrebările adolescenților l-au emoționat pe Petre Isachi, cel care crede că „întrebarea nu minte niciodată, spre deosebire de răspuns”. Răspunsurile sale au cules aplauze. Una dintre întrebările care i-au fost adresate – „Ce vedeți când vă uitați în oglindă?” – a devenit prilej de confesiuni, dar și de dezbatere.

Și câteva minunate gânduri isachiene… „Criticul literar trebuie să se apropie de carte fără ură și părtinire”… „Identitatea criticului intră în dialog cu opera pe care o interpretează”… „Subiectivitatea interpretării nu dispare nici în ecuațiile matematicianului”… „Criticul trebuie să interpreteze ficțiunea ficțiunii”… „Doar ficțiunea nu-și minte interlocutorii”…

„Spune-mi de ce teme ești ales, ca să-ți spun cine ești”… „Spiritul critic creează, spre deosebire de imaginație care imită”… „Primul critic al operei sale este însuși autorul”… „Întrebarea onestă, necesară, imperativă are de partea ei eternitatea. Răspunsul meu, succint, este efemer și încărcat de generalitate”… „Apariția unei capodopere schimbă ordinea simultană a genului/speciei”… „Judecăm Opera în autonomia sa, dar și în totalitatea conexiunilor posibile”… „Orice critică are ceva din ambiguitatea și autoritatea oracolului”… „Lăsăm deschisă întrebarea: trăiește criticul doar ca parazit al spiritului? Sau, altfel exprimat, în discursul critic totul este derivat dintr-o umanitate de împrumut?”

Alte articole