Legenda susține că tânărul pionier Pavlik Morozov și-a pârât tatăl poliției politice sovietice pentru că ar fi falsificat acte și le-ar fi vândut dușmanilor statului.
Trofim Morozov, președintele sovietului sătesc (consiliul local cum ar veni) a fost condamnat la zece ani într-un lagăr de muncă, unde pedeapsa i-a fost schimbată, fiind condamnat la moarte. Familia lui Pavlik, însă, se răzbună și-l omoară pe turnător, rudele sale fiind și ele condamnate la moarte, ulterior. Cazul Pavlik Morozov a fost transformat într-o puternică propagandă în tot lagărul socialist. România nu a făcut excepție, deși la noi povestea s-a pierdut prin anii ’60. În anii ’80, când am fost pionier nu am mai auzit de ea.
Citesc relatările din SUA despre copii care sună la FBI pentru a-și turna părinții care au participat la asaltul asupra Capitoliului. Nu e vreun caz singular, sunt cazuri prezentate pe larg de mass media, în care adolescenții se laudă cum au înștiințat autoritățile că părinții, rudele, cunoscuții s-au numărat printre cei care au spart cordoanele de protecție și au năvălit în “templul democrației”. Spun că așa li se pare moral, că ar face-o din nou și că nimic nu-i poate împiedica să-și toarne familia autorităților.
E interesant că, pe Wikipedia, isprava lui Pavlik Morozov apare catalogată ca fiind un denunț al unei fapte de corupție: “known for supposedly turning his father in to Soviet officials for corruption”. Cum să nu?! Dacă e “avertizor de integritate”, se acceptă! Doar așa ne învață băieții și fetele care ne aduc lumina din Occident! Că turnatoria este bună, acceptabilă, chiar recomandată dacă prin intermediul ei se previn faptele de corupție.
Rămâne discutabilă turnatoria politică. Probabil, însă, se va găși o explicație și pentru aceasta pentru că, iată, epigonii lui Pavlik Morozov din “Uniunea Sovietică Ailaltă” fac istorie în aplauzele establishmentului politic.
