Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…
Constanța Zmeu: Of, Teatrul Municipal „Bacovia” este începutul vieții mele de actor. Am terminat facultatea în București, apoi am fost repartizată la Bacău, prin urmare, Teatrul de la Bacău este sufletul meu, a rămas în sufletul meu, chiar dacă sunt în vârstă, iar pentru oraș reprezintă o oază. O oază de liniște, de spiritualitate și de ce au nevoie oamenii. Așa a fost și cred că va rămâne acest Teatru. Bacăul are nevoie de acest Teatru!
I.L.: Povestiți-ne puțin despre sosirea dumneavoastră în acest teatru. Cum a fost începutul?
C.Z.: Atunci când m-au repartizat la Bacău (șeful comisiei era Radu Beligan), am început să plâng. Eram un copil, aveam doar 17 ani și jumătate când am intrat la facultate și am terminat la 21 de ani. Eu fiind bucureșteancă nu voiam să părăsesc Bucureștiul. Am spus: „Maestre nu pot pleca, mama mea este aici…”, apoi mi s-a răspuns: „Domnișoara Zmeu mergi liniștită, ți se asigură tot”.
Am venit aici, oamenii au fost foarte primitori, băcăuanii foarte ospitalieri și drăguți cum sunt. Pe urmă am primit imediat roluri principale, cu regizori celebri, așa cum a fost Vlad Mugur. Am jucat A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, ni s-a dat casă, salariul maxim care se putea da la vremea aceea, deci începutul a fost bun, am intrat cu dreptul cum s-ar spune și am fost mulțumită.
Pasiunea pentru teatru era îngrozitor de mare. Eu și cu colegii mei cu care am venit (am fost vreo cinci absolvenți în acel an) mâncam teatru pe pâine. Atât de tare eran înflăcărați, atât de mult voiam să facem teatru că nu mai conta nimic, nici măcar leafa. Doar ne doream să fim pe scândura scenei.
I.L.: Care a fost cel mai nesuferit/drag rol pe care l-ați jucat în cariera dumneavoastră actoricească?
C.Z.: Au fost așa de multe, frumoase, care au intrat în sufletul meu, deoarece dăruiam tot, trup și suflet. S-a detașat rolul Luise Miller (mi-a picat mănușă) din Intrigă și iubire de Schiller, cu care am străbătut toată țara. Transilvania ne chema de două-trei ori, Clujul, Sibiul, Brașovul, Baia Mare, Satu Mare, iar oamenii stăteau în picioare și ne aplaudau. Când jucam eram foarte concentrată pe ceea ce făceam. Piesa aceasta era o mare tragedie și la vremea aceea, auzeam ca printre aburi clingul de la poșetele cu încuietoare pe care doamnele le aveau pe atunci. Când aveam momente foarte tensionate în spectacol auzeam acel cling și vedeam că la final doamnele își scoteau batistele și își ștergeau lacrimile. Atunci mi-am zis că am intrat unde trebuia, în adâncul sufletului omului. Cred că am avut vreo 200 de reprezentații cu Intrigă și iubire. A fost un mare succes.
După aceea au mai fost Viola din A douăsprezecea noapte, Tartuffe de Moliѐre, spectacole românești foarte bune. De exemplu, Idolul și Ion Anapoda, în care am jucat rolul principal. Spectacolul a fost televizat la București pe viu. Nu existau atunci filmări. Ne duceam și se făceau pe loc.
Un rol mai antipatic nu cred că am avut. De ce? Pentru că mi-a plăcut să iscodesc fiecare rol. Într-adevăr, nu prea am jucat roluri negative, dar chiar dacă era o tentă mai scorțoasă, ca să spun așa, eu încercam să-i găsesc un fir care să mă ducă spre ceva din lăuntrul lui, astfel nu pot spune că am avut antipatii pentru anumite roluri (surâde).
I.L.: Realizați că ne apropiem de aniversarea celor 70 de ani de existență a Teatrului Municipal „Bacovia”?
C.Z.: Mi s-au povestit multe despre Teatrul „Bacovia” de către colegii pe care i-am găsit aici, mai în vârstă, de exemplu, de către un actor, Ion Niculescu Brună, care la vremea aceea era artist emerit, lucru foarte greu de obținut, mai ales în provincie. Mi s-a spus: „Draga mea, am pus cărămidă cu cărămidă la construirea acestui Teatru în 1948”. Acest Teatru face 70 de ani când eu intram la grădiniță. Când am intrat la grădiniță nu știam că aici mi se clădește destinul. Am venit aici acum 50 și ceva de ani din București și am rămas convinsă că pot face ceva bun aici, că am găsit un mediu propice pentru a mă dezvolta profesiona și pe urmă familial. Apropo de 70-ul ăsta, n-am realizat când au trecut anii, nici măcar cei 50 de ani ai mei.
Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
