Prof. dr. Lucian Şerban ne încântă cu recenta sa apariţie editorială, Bacău. Palimpseste urbane (Editura Rovimed Publishers). „Om şi (…) geograf de o sensibilitate deosebită”, după cum scrie în Prefaţă Alexandru Bănică, cercetător ştiinţific dr. la Academia Română, Filiala Iaşi, autorul îşi propune să aducă în atenţia cititorului „câteva puncte focale ale devenirii urbei (…) în perioada modernă şi contemporană”.
Structurată în trei părţi – „La cumpăna secolelor XIX-XX”, „Bacăul interbelic” şi „Bacăul buldozerelor sistematizării comuniste, Bacăul nostalgiilor contemporane” – lucrarea are şi interesante anexe care vizează repere cartografice ale evoluţiei urbanistice.
Scrisă într-un limbaj cuceritor, cartea este un minunat excurs într-un segment temporal generos al istoriei băcăuane, făcând, ca o veritabilă antologie, trimitere la textele unor repere spirituale precum Ortansa Racoviţă, Nicolae Iorga, Grigore Grigorovici sau Costache Radu. Volumul, spune cu îndreptăţire autorul, „poate fi privit şi ca o provocare atipică adusă zilelor noastre: o alternativă mai puţin comodă la Google Street View, în care vizualizarea locurilor băcăuane să fie făcută nu prin intermediul cursorului mouse-ului, ci cu ajutorul experienţelor trăite de înaintaşi”.
Bacău. Palimpseste urbane este, mai ales, o carte pentru inimă, minte şi istorie, te îmbogăţeşte, te face să înţelegi şi cu sufletul locul în care supravieţuieşti ca băcăuan, să descoperi cu bucurie că sufletul oraşului stă cuibărit în urzeala trăirilor noastre, în memoria străzilor şi aleilor pe care le străbatem cotidian.
Cartea lui Lucian Şerban te face să auzi tăcerile tihnite şi romantice ale oraşului vechi, dar şi agitaţia modernă a unei urbe care poate zâmbi cu îngăduinţă, dar şi cu respect către frânturi de palimpsest precum cele desprinse din însemnările fostului primar de Bacău, Costache Radu, pe la 1850: „Iluminatul oraşului se făcea astfel: la o sută de stânjeni, iar prin mahalale la o depărtare şi mai mare, câte un par înfipt în pământ avea în vârf un fânar mic şi în fânar o lumânărică de seu. Şi aceste fânare se aprindeau de nişte oameni care se numeau ‘fanaragii’, care făceau şi paza de noapte, strigând din când în când cât îi ţinea gura: ‘Te văd! Te văd!’ Iată siguranţa şi îndemânarea orăşenilor ce aveau nevoie să umble şi noaptea”…
După ce-ai citit Bacău. Palimpseste urbane, chiar dacă ai poposit venind de-aiurea pe aceste meleaguri, te simţi „de-al locului”, nimeni nu-ţi mai poate zice venetic… O vorbă bună se cuvine şi pentru administraţia locală băcăuană, cea care a finanţat apariţia editorială a acestei trude academice.
