Victoria Călinescu are 15 ani și este elevă în clasa a IX-a, la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, la clasa de filologie – bilingv engleză. Este o fire tăcută, dar nu timidă, atentă și serioasă, căreia îi place să observe lumea, încercând să-i pătrundă înțelesul. Așadar, nu e de mirare ca o asemenea persoană să aibă o imaginație dezvoltată și o lume interioară foarte populată, astfel încât să reușească să scrie un roman încă de la 13 ani!

Romanul „Flacăra templului”, scris de Victoria Călinescu, a fost lansat de curând doar în mediul online, din cauza restricțiilor impuse de pandemie.

– Spune câte ceva despre tine!

– Nu știu câte aș putea spune aici, de vreme ce toate sentimentele, calitățile și defectele mele însuflețesc personajele romanului „Flacăra templului”. Dar, pe scurt, sunt o persoană visătoare, care este pasionată de literatură, arte și limbi străine. Pentru o descriere mai amănunțită, voi lăsa romanul să dezvăluie toate trăirile mele interioare.

– Cum ai ajuns să scrii un roman? Ce te-a determinat să-l scrii?

– Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să scriu. Ce-i drept, dintotdeauna am fost pasionată de limba română, dar și de alte limbi străine, astfel concepând scrisul ca pe o artă a mânuirii cuvintelor, oferindu-le un nou rol în propriul univers – mi se părea atât de complicat, așa că m-am axat foarte mult pe teatru, pictură și muzică. Îmi plăcea nespus să citesc, totuși, pentru că reușeam să explorez lumi atât de interesante… Dar să structurezi propria ta lume și să îmblânzești toate ideile care o invadau… era o idee preaîndrăzneață, iar curiozitatea mea nu ducea chiar atât de departe…

Asta, până la vârsta de unsprezece ani, când eram în clasa a cincea. Profesoara mea de limba și literatura română, Cornelia Ichim Pompiliu, organiza în fiecare vineri concursuri de scriere creativă, eu și colegii mei fiind nevoiți să scriem, într-o oră, o poveste bazată pe o temă la alegerea ei. La început nu mă încânta ideea, dar firea mea competitivă m-a făcut să mă ambiționez să scriu din ce în ce mai mult. La un moment dat, fusesem atât de concentrată pe concurs, încât nici nu realizasem că mie chiar îmi plăcea să scriu!

După ce am descoperit această pasiune, am început să scriu și în timpul liber, iar apoi să particip la concursuri de scriere creativă. Așa am ajuns să scriu un roman în treizeci de zile, în cadrul Programului pentru Tineri Scriitori coordonat de Roxana Popa, în 2018, la treisprezece ani. Nu m-am concentrat pe premiu, nu am concurat cu nimeni din exterior, ci am luptat cu mine însămi, am încercat să îmi depășesc limitele.

După ce am terminat primul draft al romanului „Flacăra templului”, l-am lăsat să se învechească într-un folder neumblat, până când a apărut oportunitatea de a colabora cu Editura HeyDay Books. A urmat să lucrez la el încă un an, ca apoi să mă bucur de produsul final, alături de familia mea și de toți cei care m-au susținut pe parcursul întregului drum.

– Ce a fost mai dificil, procesul de editare sau scrierea primei variante?

– Scrierea primul draft a fost și va rămâne cea mai dificilă etapă a romanului, pentru că nu puteam să încep să scriu ce îmi trecea prin cap, iar apoi să mă îngrozesc de acea adunătură de idei în următoarea zi… Desigur că, la început, am stabilit un fir narativ, un cap și o coadă, un punct culminant (destul de greu, ce-i drept) și, în principiu, ce personaje vor apărea. Normal că, pe parcurs, au apărut noi personaje la care nu m-aș fi gândit la început, personaje care au răsturnat situația complet. La urma urmei, dacă n-ar fi existat primul draft, n-aș fi avut ce să editez mai târziu, nu-i așa?

– Care a fost cea mai frumoasă parte din procesul de publicare?

– Nu cred că pot alege cea mai frumoasă parte, pentru că întregul proces de editare a fost minunat, colaborând cu Iulia Gângă, o editoare și o prietenă cu care m-am înțeles pe toată perioada procesului. Totuși, o parte care mi-a plăcut mult, pe lângă multe altele, este cea în care am vizualizat versiunea finală a romanului pentru care am muncit foarte mult, de la structură până la ilustrații (schițele fiind făcute de mine și „însuflețite” de Alina Vlad, o ilustratoare incredibilă cu care am avut șansa de a colabora). Acel sentiment de satisfacție pe care l-am simțit răsfoind paginile romanului meu este unul pe care nu-l voi uita! 

 – Totuși, despre ce este romanul tău? La ce să mă aștept?

– Pe scurt, este vorba despre trei adolescenți care sunt nevoiți să readucă echilibrul în Univers. Romanul se încadrează în genul SF-Fantasy, este unul de aventură care urmărește evoluția unor personaje diverse, dat fiind faptul că am încercat să creez trăsături distinctive pentru fiecare personaj, să aibă trăiri interioare divergente, interese diferite care, totuși, să le aducă împreună.

 a consemnat Iris Nichifor,

de la clasa a XI-a E (CNVA Bacău)


PUBLICITATE