Premierul țării și președintele s-au lansat într-o competiție periculoasă pentru a intra în grațiile Licuriciului de peste Ocean. Iohannis a intrat în joc cu o comandă de patru miliarde de dolari pentru niște sisteme anti-aeriene deja depășite moral și, după cum a scris «Foreign Policy», la începutul lunii, cam inutile, deoarece nu prea au interceptat rachetele trase de yemeniti asupra Arabiei Saudite.
Dragnea nu a vrut să se lase mai prejos și a anunțat subit că România își mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, după cum a cerut SUA. Practic, premierul României, vrând să între în grațiile americanilor, este gata să dea cu piciorul la zeci de ani de diplomație românească, la eforturile extraordinare făcute de România pentru a se implică drept mediator în conflictul israeliano-palestinian.
Aici nu mai este vorba de a fi cu rușii sau a fi cu americanii; aici este vorba de a fi consecvenți cu mai bine de 50 de ani de relații privilegiate cu ambele părți ale conflictului și cu eforturi susținute pentru a negocia pacea.
România a fost unica țară din Tratatul de la Varșovia care nu și-a închis ambasada din Israel, așa cum îi ceruse Moscova iar din această poziție a negociat între israelieni și egipteni și, apoi, între israelieni și palestinieni.
Acum, care e problema dacă România își mută ambasada la Ierusalim, așa cum vrea SUA? În primul rând, este o problema de drept internațional deoarece ONU a solicitat statelor membre să se ambțină de la această mutare.
Ierusalimul este solicitat drept capitală de către palestinieni. Dealtfel, conform planului ONU prin care trebuiau create două state – cel evreu și cel arab – Ierusalimul urma să aibă un statut special.
În 1948, însă, Israelul ocupă o parte din cartierele arabe din vestul Ierusalimului iar Iordania, partea de est. În războiul de șase zile din 1967, Israelul ocupă și partea de est a orașului.
În orice caz, conform ONU, statutul Ierusalimului este unul special, orașul trebuind să fie administrat de Națiunile Unite până la momentul în care israelienii și palestinienii ajung la o înțelegere. Din acest motiv, comunitatea internațională nu recunoaște suveranitatea Israelului asupra orașului.
Faptul că SUA au decis să ignore rezoluțiile ONU este deja altceva, dar asta nu înseamnă că și România trebuie să aleagă să nu mai respecte deciziile Națiunilor Unite.
Altcumva ideea domnului Dragnea situează România într-o companie selecta de state: Guatemala, Honduras, Togo, Micronezia, Nauru, Palau și Insulele Marshall.
