Pierderea războiului de către Hitler și dezintegrarea Reichului au avut o consecință neașteptată asupra vieții a milioane de bărbați din Europa. Dacă aceasta a fost bună sau rea, va judeca fiecare.
Începem cu Martin Bormann, cancelarul Partidului Nazist și omul din umbră a lui Hitler, cel care rezolva problemele financiare ale fuhrerului și care a știut să se facă prețuit în o mie și unul de feluri diferite.
Bormann era căsătorit încă din 1929 cu fiica unui judecător nazist până în măduva oaselor. Gerda Bormann este decisă să facă din căsătoria sa – ne spune Jaques de Launnay – un model pentru cuplurile național-socialiste. În 15 ani de căsătorie cei doi vor avea 10 copii. Dar, în 1944, Martin Bormann întâlnește o prietenă a soției și, în scurt timp, între cei doi se înfiripă o idilă. Bormann o anunță pe soția sa de acest lucru. Gerda reacționează în spirit național – socialist.
Prietena ei nu e căsătorită și nu are copii. O să îmbătrânească fără să nască. Aprobă, deci, legătura soțului ei și, mai mult, începe să se gândească la faptul că partidul ar trebui să reglementeze căsătoriile astfel încât bărbaților să li se permită mariajul cu o a doua sau a treia femeie dacă li se garantează aceleași condiții de viață și dacă prima soție își dă acordul. Începe să creioneze și niște formulare:
“Subsemnatul, cu acordul soției mele, doresc să contractez cu … o căsătorie dublă în interesul poporului”. “Subsemnata, sunt de acord cu proiectul soțului meu de a contracta cu … o căsătorie în interesul poporului”. Martin Bormann e de acord cu aceste idei și i le prezintă lui Hitler.
Îi spune că legea poligamiei ar face să existe de trei sau de patru ori mai mulți fericiți decât nemulțumiți și, în plus, legea ar fi aprobată de văduvele de război, fetele bătrâne care își vor putea găsi, astfel, un soț.
“Voia să codifice poligamia, unicul remediu prin care se putea lupta împotriva lipsei de bărbați și pentru a se menține nivelul de natalitate. Ne era teamă să nu realizeze acest proiect absurd, care, dincolo de consecințele sale sociale, l-ar fi ridiculizat totalmente pe autorul ei în fața poporului german”, avea să spună Else Krüger, secretara lui Bormann, după război.
Faptul că Germania nu a reușit să impună ideea poligamiei în Europa trebuie judecat de fiecare în parte. Secretarele lui Hitler, care auziseră de proiect, erau mânioase pe o asemenea propunere. Dar cine spune că bărbații ar fi fost mai fericiți să aibă două sau chiar trei soacre?!
