Cel mai mult mă înspăimântă oamenii care nu pun întrebări. Care se mulțumesc să primească ucazul de la stăpânire și să-l respecte până la ultima virgulă, fără se întrebe măcar o secundă dacă e pusă bune, dacă nu cumva un grămătic oarecare, distrat, a așezat-o între subiect și predicat.
Un regim totalitar nu poate obține acest rezultat. Oricât de puternică ar fi o dictatură, cetățenii vor întoarce pe toate fețele decretul emis de stăpânire. Îl vor respecta câtă vreme sunt urmăriți de poteră, după care vor face cum vor vrea. Într-un regim așa-zis “democrat” cum credem noi că este al nostru, însă, o mare parte din populație s-a învățat să nu pună la îndoială nici măcar o silabă din poruncile venite de sus.
Mai mult, nesiliți de nimeni și nerasplătiți pentru asta, cu de la sine putere se apucă să-i silească și pe alții să respecte la literă ordinele venite. Ordine care mustesc nu doar de incompetență, ci și de prostie, răutate și superioritatea tălâmbă a unor anonimi ajunși, printr-o conjunctură miraculoasă, stăpâni peste sclavii de pe plantație. Cel mai simplu exemplu este cel al ordinului referitor la masurile sanitare de la alegeri. Scrie la ucaz că în încăperi trebuie purtată masca sub sancțiunea amenzii?
Nu e problemă, vine alt ordin și spune că votantul trebuie s-o dea jos ca să fie identificat. Se bat cap în cap? Cui îi pasă?! Dar nu te lasă să intri în magazin fără masca. Ori, dacă te vede vreun vigilent că ai scos nasul ca să poți respira, repede te atenționează, că doar, ce mai! l-a făcut Guvernul medic la Apelul bocancilor.
Dacă îți permiți să te îndoiești de măsurile sanitare emise de Guvern, măsuri care sunt la 180 de grade față de cele emise acum jumătate de an, se reped câțiva “specialiști” să te facă albie de porci că îndrăznești să întinezi nobilele idealuri ale domnilor specialiști Vela și Tătaru. Da, ăia care au vindecat 45.000 de bolnavi într-o singură zi, de se gândesc unii să-i pună în calendar, cu cruce roșie.
Uitați-vă pe o hartă. Între două unități de învățământ sunt trei kilometri; în prima copiii stau cu masca pe figură și n-au voie să iasă din bancă, în cealaltă, copiii nu poartă nici masca și nici nu-s țintuiți în bănci. Prima unitate școlară e în Giurgiu, cealaltă, în Ruse. Trei kilometri în linie dreapta le desparte. Și o graniță. De ce la bulgari e altfel? Știe cineva să răspundă?
