Tot mai mulţi băcăuani plecaţi la muncă în străinătate au decis să revină în ţară şi şi-au înscris deja copiii la instituţiile de învăţământ din judeţ. Sunt astfel de dosare în toate școlile și liceele! Criza economică din ultimii ani a dus la aceste decizii, iar acum și pandemia de coronavirus, care a paralizat tot. Statisticile de la Inspectoratul Școlar vorbesc de la sine. Din 2018, mai ales, numărul lor este în creștere, cel mai mare înregistrându-se anul trecut. Deşi au învăţat să scrie şi să citească în italiană sau spaniolă, elevii veniţi de peste hotare încearcă să se integreze, fac progrese cu ajutorul profesorilor, dar şi al colegilor, se adaptează noilor cerințe. Iar poveștile lor sunt diferite. Sunt elevi de învățământ primar, dar, mai mulți, de gimnaziu și liceu. Anul acesta, s-a relaxat și procedura de echivalare a studiilor.
Au lăsat Valencia sau Roma, pentru a veni să studieze în țară. O iau de la capăt, chiar dacă nu le este ușor
Acești copii s-au învățat cu viața de acolo, cu altă cultură, cu alt nivel de trai, cu totul altfel. Sunt veniți din Spania și Italia, în mod special, dar și din Germania, Marea Britanie sau Danemarca. Pentru unii dintre ei a venit momentul să se confrunte cu o altă realitate, în urma deciziei părinților de a se întoarce „acasă”. Cum se vor adapta acești copii la noua viață din România, din Bacău, de … acasă? Motivul întoarcerii nu este neapărat comentat, mulți s-au consolat cu ideea, alții spun că vor să se întoarcă în țara de adopție „după ce se mai limpezesc lucrurile”. Dacă stai de vorbă cu ei îți dai seama că în orice situație ar fi nu le e deloc ușor. Unii sunt nevoiți să o ia de la zero și se simt străini… în propria lor țară.
Alejandro are 17 ani și este acum elev al Liceului Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău. S-a întors acasă împreună cu familia la începutul lunii august 2020. Deodată, pentru el, totul e altfel. „Când m-am întors în România, aici unde eu nu am făcut niciodată școală, mi s-a părut ceva foarte nou. Îmi este greu. Cu limba abia mă descurc, deși acasă, în Spania, vorbeam în română. Să scriu și să citesc mi-e greu”, a povestit Alejandro Vasile Budeanu într-o limbă română cu un puternic accent spaniol. Alejandro s-a născut în Valencia, acolo unde a învățat până la sfârșitul anului școlar trecut. Tot el ne spune că era mai ușor la școală în Spania și că sistemul de învățământ de acolo e mai simplu decât cel de la noi. Acum e elev în clasa a XI-a și cele mai mari provocări le întâmpină atunci când trebuie să scrie și să citească în limba română. „Așa… nu ar fi atât de grea materia. Am probleme la orele de Română și Istorie. Am fost întrebat de Ștefan cel Mare și nu am știut mai nimic ce să spun. În Spania nu am învățat așa ceva”, a mai spus Alejandro, care și-ar fi dorit să termine școala în Spania, dar părinții lui au luat decizia întoarcerii acasă. Tânărul spune că aveau o situație bună acolo, dar familia lui a considerat că e mai bine să se întoarcă acasă după 20 de ani. Ceva mai greu va fi pentru fratele lui Alejandro, care acum e în clasa a VIII-a, și va trebui să treacă prin examenul de Evaluare Națională. Alejandro tânjește după viața pe care a lăsat-o în Spania spunând că îi este dor de tot ce a lăsat acolo. „Eu le-am spus părinților mei că, peste un an-doi, după ce termin școala, mă duc înapoi în Spania. Am să și lucrez puțin înainte, să am ceva bani puși deoparte iar acolo, în Spania, am apartamentul părinților mei”, ne-a mai spus Alejandro care a adăugat că și aici are prieteni pentru că anual venea în vacanță, în Bacău.
Amintiri din școala din Italia
Tizziana este elevă în clasa a VII-a la Scoala Gimnazială Nr. 2 „Ștefan cel Mare” din Buhuși. S-a născut la Roma, Italia, de unde s-a întors acum aproape patru ani. „Am învățat în Italia până în clasa a III-a inclusiv. Acolo mă simțeam într-un fel ca acasă. Adică puteam să mă exprim cum voiam eu. Mi-a plăcut foarte mult acolo, dar mai ales profesorii mi-au lăsat o impresie foarte bună. Ei nu ne învățau doar Matematică și materii standard. Aveam educație culturală, învățam despre pictori și alți artiști”, ne-a povestit Tizziana Agoroaei. Sprijinul cel mare, atunci când s-a întors în România, a venit de la două prietene. „Școala, la început, a fost ușoară, până când am intrat la Matematică. În Italia, când eram în clasa a III-a, abia învățam să adun iar când am venit aici, în România, făceam deja împărțirea. Nivelul de aici era avansat”, a mai adăugat Tizziana. Spune că nu a avut probleme cu limba pentru că la Roma locuia într-un bloc unde avea mai mulți vecini români și știa să vorbească și să scrie în română. Familia Tizzianei s-a întors acasă pentru că așa a simțit. An de an veneau în vacanță, aici au investit și asta își doreau: să vină acasă, definitiv, după 18 ani. Tizziana duce dorul prietenelor cu care a crescut în Italia, ține legătura pe internet cu ele iar anul ăsta ar fi trebuit să le viziteze la Roma, dar pandemia i-a amânat acest vis. Mai mult decât atât, tânăra spune că i-ar plăcea să se întoarcă și să trăiască în Italia. Chiar dacă „sufletul meu e mai mult italian”, Tizziana spune că se simte foarte bine cu colegii din România pentru că sunt o echipă. „La început erau mai… îndepărtați. Apoi ne-am apropiat, ne-am văzut după ore și ne-am înțeles bine. Acum am două prietene foarte bune. Aici am avut noroc și de doamna învățătoare Tincuța Cozma care m-a ajutat foarte, foarte mult. Ca idee, programa școlară din Italia e mult mai relaxată față de cea de aici”, a mai precizat Tizziana. Nu exclude o întoarcere în Italia. Până atunci însă, oscilează în a-și alege drumul în viață între studii la Academia de Artă, să devină profesoară de dans sau să meargă la Medicină.
O altă poveste, o altă viață. Cea a lui Diego Robert Panțiru. Diego s-a născut la Padova, Italia, are 16 ani, a învățat până în clasa a IX-a în Peninsulă, s-a întors cu familia definitiv în țară în luna iulie, anul acesta, iar acum este elev în clasa a X-a tot la Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron”. „Nu pot spune că era grea școala în Italia. Depindea de profesori. Erau unii care ne dădeau multe teme și ne umpleau capul cu lucruri care nu ne trebuiau. Acum e puțin dificil pentru că știu puțină română și nu înțeleg tot. Cele mai grele materii mi se par Chimia și Mecanica, pe care nu o înțeleg”, ne-a mărturisit Diego. Mai are un frate și o soră, care se confruntă cu alt gen de problemă. Fratele, de exemplu, care trebuia să fie în clasa a V-a în Italia, aici e în clasa a IV-a. Diego păstrează legătura cu foștii colegi din Padova, cu care vorbește pe internet, iar după ce își va termina studiile, în funcție de ce oportunități va avea, va hotărî dacă va rămâne în țară sau va pleca în Italia. Încă se mai gândește… mai are timp.
Dosare de echivalare studii înregistrate la Inspectoratul Școlar Județean Bacău de elevii care au început școala într-o altă țară:
2015 – 21 de dosare
2016 – 98 de dosare
2017 – 94 de dosare
2018 – 410 de dosare
2019 – 509 de dosare
2020 – înainte de a se închide școlile (11 martie) doar un dosar înregistrat pe 10 martie, iar între 4 mai și 15 octombrie 2020 sunt deja înregistrate 284 dosare, din toate zonele și în toate școlile din întreg județul.
Noi reguli pentru echivalarea studiilor din străinătate: Mai nou, dosarele se pot depune și online, iar atestatul se dă în format electronic
Posibilitatea de a depune dosarul online și primirea atestatului în format electronic sunt printre schimbările aduse de o nouă metodologie, ce a fost oficializată deja, procesului de echivalare a studiilor preuniversitare efectuate în străinătate. Astfel, cel puțin teoretic, acum este posibilă echivalarea studiilor de la distanță, inclusiv înainte de revenirea elevului în țară. Noua metodologie privind echivalarea perioadelor de studii efectuate în străinătate se găsește în Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5.638/2020, document publicat deja și în Monitorul Oficial, și stabilește că, de-acum, echivalarea se poate face și online.
Conform metodologiei, dosarul de echivalare se depune la inspectoratul școlar județean sau la școala unde elevii din străinătate doresc să continue studiile și trebuie să conțină următoarele documente:
cerere;
foaie matricolă pentru clasele din România (dacă este cazul) – original;
documente școlare din care să rezulte nivelul, durata și promovarea clasei/claselor pentru care se solicită echivalarea – copii și traduceri autorizate;
document de identificare valabil al elevului – copie;
alte documente, dacă este cazul (adeverință emisă de autoritatea competentă din țara de origine care să confirme autenticitatea documentelor de studii).
Evaluarea dosarului de echivalare este gratuită, iar termenul de soluționare a solicitării de echivalare nu poate depăși 30 de zile lucrătoare de la data depunerii dosarului complet la autorități. Această nouă metodologie se aplică doar perioadelor de studii din învățământul general obligatoriu, ciclului superior al liceului, studiilor de nivel profesional și postliceal nefinalizate cu diplomă.
Alejandro are 17 ani și este acum elev al Liceului Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău. S-a întors acasă împreună cu familia la începutul lunii august 2020. Deodată, pentru el, totul e altfel. „Când m-am întors în România, aici unde eu nu am făcut niciodată școală, mi s-a părut ceva foarte nou. Îmi este greu. Cu limba abia mă descurc, deși acasă, în Spania, vorbeam în română. Să scriu și să citesc mi-e greu”, a povestit Alejandro Vasile Budeanu într-o limbă română cu un puternic accent spaniol. Alejandro s-a născut în Valencia, acolo unde a învățat până la sfârșitul anului școlar trecut. Tot el ne spune că era mai ușor la școală în Spania și că sistemul de învățământ de acolo e mai simplu decât cel de la noi. Acum e elev în clasa a XI-a și cele mai mari provocări le întâmpină atunci când trebuie să scrie și să citească în limba română. „Așa… nu ar fi atât de grea materia. Am probleme la orele de Română și Istorie. Am fost întrebat de Ștefan cel Mare și nu am știut mai nimic ce să spun. În Spania nu am învățat așa ceva”, a mai spus Alejandro, care și-ar fi dorit să termine școala în Spania, dar părinții lui au luat decizia întoarcerii acasă. Tânărul spune că aveau o situație bună acolo, dar familia lui a considerat că e mai bine să se întoarcă acasă după 20 de ani. Ceva mai greu va fi pentru fratele lui Alejandro, care acum e în clasa a VIII-a, și va trebui să treacă prin examenul de Evaluare Națională. Alejandro tânjește după viața pe care a lăsat-o în Spania spunând că îi este dor de tot ce a lăsat acolo. „Eu le-am spus părinților mei că, peste un an-doi, după ce termin școala, mă duc înapoi în Spania. Am să și lucrez puțin înainte, să am ceva bani puși deoparte iar acolo, în Spania, am apartamentul părinților mei”, ne-a mai spus Alejandro care a adăugat că și aici are prieteni pentru că anual venea în vacanță, în Bacău.
O altă poveste, o altă viață. Cea a lui Diego Robert Panțiru. Diego s-a născut la Padova, Italia, are 16 ani, a învățat până în clasa a IX-a în Peninsulă, s-a întors cu familia definitiv în țară în luna iulie, anul acesta, iar acum este elev în clasa a X-a tot la Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron”. „Nu pot spune că era grea școala în Italia. Depindea de profesori. Erau unii care ne dădeau multe teme și ne umpleau capul cu lucruri care nu ne trebuiau. Acum e puțin dificil pentru că știu puțină română și nu înțeleg tot. Cele mai grele materii mi se par Chimia și Mecanica, pe care nu o înțeleg”, ne-a mărturisit Diego. Mai are un frate și o soră, care se confruntă cu alt gen de problemă. Fratele, de exemplu, care trebuia să fie în clasa a V-a în Italia, aici e în clasa a IV-a. Diego păstrează legătura cu foștii colegi din Padova, cu care vorbește pe internet, iar după ce își va termina studiile, în funcție de ce oportunități va avea, va hotărî dacă va rămâne în țară sau va pleca în Italia. Încă se mai gândește… mai are timp.
