”Forrest Gump de Izvoare” a aniversat, pe 20 februarie, împlinirea a șapte decenii. Veteranul atletismului băcăuan se simte însă mult mai tânăr. Motivul? El consideră că viața sa a început cu adevărat de-abia după 50 de ani, când a descoperit pasiunea pentru alergare
O cutie cu bomboane
Are 70 de ani. De marți, 20 februarie, bătuți pe muchie. Martin Benchea Joca, veteranul atletismului băcăuan se simte însă mult mai tânăr. Cam de 20 de ani. Are și o explicație: viața sa a început cu adevărat de-abia după 50 de ani. Adică din momentul în care a descoperit pasiunea pentru alergare. Și are perfectă dreptate: ia scădeți dumneavoastră 50 din 70! „Până la 50 de ani nu am alergat nici măcar după autobuz”, mărturisea nenea Martin în septembrie 2012, în „Deșteptarea”, al cărei text intitulat „Forrest Gump de Izvoare”, începea așa: „Dacă viața este cu adevărat o cutie cu bomboane, atunci Martin Benchea Joca i-a desfăcut folia târziu. După 50 de ani. Dar ce aromă!”. Benchea Joca a păstrat ziarul: „Și nu doar pe acela. Colecționez toate numerele în care Deșteptarea a scris despre mine. Fără sprijinul ziarului, care a mediatizat toate reușitele mele, mai mari sau mai mici, nu cred că ajungeam așa departe. Și, de asta sunt absolut sigur, nu deveneam într-atât de cunoscut”.
Medaliat la Mondiale
Cert este că lumea îl recunoaște ușor pe Martin Benchea Joca. Unii, după chip. Alții, după nume; deseori se întâmplă ca, atunci când prezintă buletinul- la bancă, de exemplu- Benchea Joca să fie interpelat de funcționarul de la ghișeu: „Aaa, păi dumneavoastră sunteți domnul acela în vârstă care aleargă la diferite competiții, nu?”. Săptămâna trecută, Benchea Joca a fost invitat la Radio Ercis din Iași. „Am vorbit despre sport în special și despre viață, în general”, a explicat „Forrest Gump”, care, după 180 de medalii câștigate la concursuri din țară și din străinătate, după 11 prezențe la Campionatele Balcanice Masters, nouă la Europene și trei la Mondiale, chiar are despre ce vorbi. „Cele mai dragi rezultate? Cele două medalii obținute cu reprezentativa României la 8 km cros, la Mondialele din Polonia, respectiv la 18 km alergare montană, la Mondialele din Spania, de la Montcada, lângă Barcelona”, precizează campionul CSM Bacău.
Săpând gropi în cimitir
Viața lui Martin Benchea Joca ar putea fi subiect de film. Mai ceva decât „Forrest Gump”, zău așa! Nu credeți? Ei bine, ca să credeți, aflați că în perioada în care era șomer și nu avea bani pentru a participa la competiții, omul nostru săpa gropi în cimitir! „Întotdeauna am fost o persoană muncitoare. Și cum pasiunea pentru alergare devenise într-atât de mare încât nu puteam renunța la ea sub niciun chip, au fost vremuri în care, pentru a-mi procura banii necesari deplasării la diferite concursuri din țară, mergeam și munceam cu ziua. Inclusiv săpând gropi în cimitire, nu-i nicio rușine. Ziua munceam, noaptea mă urcam în tren, iar a doua zi, ajuns la destinație, intram în concurs. Ulterior, am fost legitimat la CSM Bacău, am ajuns să fiu convocat cu regularitate la lotul național Masters al României, iar lucrurile s-au legat mult mai ușor, inclusiv din punct de vedere financiar”, explică Benchea Joca.
Semi-maratonul, marea dragoste
Apropo de CSM Bacău. 20 februarie nu este doar ziua de naștere a lui Martin Benchea Joca, ci și a directorului de la CSM, Adrian Gavriliu. „Domnul Gavriliu și CSM Bacău m-au susținut mult. Așa cum, țin să o repet, a făcut-o și Deșteptarea. Dar cel mai mare sprijin l-am găsit în doamna antrenoare Carmina Gorgan. Țin minte că, la 55 de ani, când am pășit pentru prima oară în sala de atletism, dânsa m-a luat și m-a îndrumat așa cum îndrumi un copilaș care face primii pași. Și-n ziua de astăzi, dânsa îmi este de un real ajutor în plan competițional”, ține să-și arate gratitudinea atletul specializat în probe de lungă distanță: „Dintre toate, semi-maratonul este proba mea favorită. Am timp să mă relaxez pe parcursul ei. Alerg și distanțe mai scurte, particip și la maratoane, dar nicio altă probă nu-mi face atâta plăcere precum semi-maratonul”.
O viață de sportiv
Martin Benchea Joca spune că repriza de alergare cea mai plăcută din întreg anul este chiar cea pe care o efectuează de ziua sa: „Serios, simt o bucurie mai mare ca oricând. Eu alerg mereu pe malul Bistriței, iar de ziua mea, parcă și peisajul din jur e mai frumos. Alerg și-i mulțumesc lui Dumnezu pentru tot ce mi-a dat. Uite-mă ajuns la 70 de ani și parcă nu-mi vine să cred că sunt cu adevărat de 70”. Veteranul „CSMeilor” aleargă zilnic cam 10-12 km. Nu-l oprește nimic: nimic arșița, nici frigul, nici ploaia și nici ninsoarea. „Zilele în care nu alerg sunt rare, foarte rare. Și mă simt așa cum cred că se simte fumătorul care face pauză de țigară timp de o zi întreagă. Nu am fumat niciodată, dar cred că senzația este aceeași”, zâmbește semi-maratonistul CSM Bacău, care duce cu adevărat o viață de sportiv: „Nu beau, nu fumez și mănânc mereu la ore fixe: la 13.00 prânzul, la 19.00 cina. În plus, muncesc foarte mult. Și- ca să nu mă încarc negativ- încerc să intru cât mai rar și mai puțin pe rețelele de socializare”.
Familie de nota zece
Multiplul campion național Masters mai are un secret „profesional”: familia. „Am o familie minunată. Cu toții mă înțeleg de minune: cu soția Antoneta, cu băieții mei, Claudiu și Mădălin, cât despre nurori, Oana și Alina parcă sunt crescute de mine, zău că da! În ceea ce mă privește, nu-mi sunt nurori, ci fiice. Iar familia ni s-a întregit cu un nepot și o nepoată. Andrei Sebastian, nepotul meu are 13 ani, este în clasa a șaptea și m-a întrecut deja în înălțime. Face și el atletism la CSȘ Bacău. Îi place încă de mic. Țin minte că în 2017, când am venit de la Mondialele din Polonia, am ajuns acasă noaptea, iar el refuzase să meargă la culcare doar pentru a mă aștepta și a-mi admira medalia. Nepoata se numește Maria Otilia, are șase luni și începe să ne cunoască pe fiecare. Cine știe, poate că îmi va călca, la rândul său, pe urme în privința pasiunii pentru atletism. Când ai familia lângă tine și există sănătate, nu există lucru pe care să nu-l poți face cu drag pe această lume”, este de părere Martin Benchea.
Alergând către cota 200
„Forrest Gump de Izvoare” a ajuns, așa cum spuneam, la 180 de medalii. „Ținta-i 200. Regret că cele două titluri cucerite anul acestea la Naționalele de Sală, de la București au fost recompensate doar cu diplome, nu și cu medalii. Mi-aș dori enorm ca medalia cu numărul 200 să o cuceresc la Bacău, așa cum a fost și prima, cea de la Crosul Olimpic, atunci când am fost premiat de doamna Doina Melinte”, spune Martin Benchea, care are un calendar încărcat și în 2024: „Punctul culminant l-ar constitui Mondialele de Veterani din august, de la Goteborg, în Suedia. La categoria mea, +70 de ani, sunt din ce în ce mai puțin concurenți, iar șansele de a câștiga o medalie cresc”. Benchea Joca nu a mai fost în Suedia: „Poate ajung în vară. Datorită sportului, am reușit să cutreier lumea. Și când mă gândesc că până la 50 de ani, adică până să mă apuc de alergat, de-abia ieșisem din Bacău…”. Ce-și dorește Martin Benchea Joca la 70+? „Să fim cu toții sănătoși. Și încă ceva: să fie pace pe pământ”. Să fie, nene Martin, că bine zici!
