Sunt nenumărate şi frumoase poveştile de succes ale unor oameni care şi-au construit un imperiu de la zero. M-a fascinat, cu mulţi ani în urmă povestea lui Henry Ford, care a plecat de la un atelier de reparaţii, construit şi dotat de el la doar 12-13 ani. A învăţat, a devenit inginer, a construit prima maşină la începutul secolului XX, a cucerit piaţa americană, a făcut bani, a cucerit piaţa mondială cu maşinile lui revoluţionare. Henry Ford nu a trăit în lux, nu a aruncat cu banii în câini: a muncit şi a investit. Singur a construit un imperiu – Imperiul Ford.
Nu ştiu dacă fraţii Pavăl l-au avut ca exemplu pe Henry Ford, dar povestea lor are ceva din „visul american”, devenit „visul românesc”. Ca şi Ford, provin dintr-o familie cu mulţi copii, modestă, dintre care doi, Dragoş şi Adrian, au terminat matematica, împletită cu informatica. După câţiva ani de muncă la stat, plătit cu un salariu egal cu al femeii de serviciu, Dragoş, cel mai mare dintre copii, se hotărăşte, în 1992, să înceapă o afacere: a deschis un boutiq, într-un spaţiu de 16 mp, cu un singur angajat, dar cu idei îndrăzneţe şi multă voinţă. În 25 de ani a reuşit, împreună cu Adrian, să ridice un imperiu, format din 49 de magazine gigant în toată ţara, cu peste 10.000 de angajaţi. Cum? Cu inteligenţă, muncă, profit reinvestit, cinste, viaţă cumpătată, discretă, infuzie de tehnologie, profit reinvestit, credite la momentul potrivit, mobilitate şi credibilitate. Fraţii Pavăl sunt pe locul doi în Top 300 Capital, cu o avere de 1,7 miliarde de euro. N-au lucrat niciodată cu statul, n-au făcut avere peste noapte, n-au moştenit de la părinţi decât respectul faţă de muncă.
Mai sunt şi alte poveşti frumoase în Capital, cu oameni de afaceri băcăuani, câteva dintre ele ar putea fi introduse în programa şcolară, ca materie obligatorie.
