Distrugerea conductelor care aprovizionau Germania cu gaz rusesc, deși pare, pentru anumite persoane, a fi un act eroic, care va asigura “independența” energetică a nemților, este de, fapt, o declarație de război din partea SUA. Indiferent dacă execuția a fost făcută de polonezi, de britanici sau chiar de americani, rezultatul este unul singur: în această iarnă, Germania va intră în criză economică.
Nu este vorba de clasica criză financiară produsă de deranjurile de pe piețe, de căderi bursiere sau de alte mecanisme exclusiv financiare. Este vorba despre o criză generată de oprirea motorului industrial al țării.
Gazele nu asigurau doar încălzirea populației și producția de energie electrică; gazele joacă un rol extrem de important în petrochimie, fiind la baza unei întregi industrii, care fabrică de la îngrășăminte și mase plastice până la vopseluri și explozibili.
Petrochimia germană și industriile din aval au asigurat nu doar prosperitatea Germaniei, ci și funcționarea Uniunii Europene. Fără motorul economic al Germaniei, UE se duce în derizoriu.
Dar, în același timp, distrugerea conductelor Nord Stream mai înseamnă un lucru: întreagă ordine mondială bazată pe tratate și reglementări s-a dus dracului. Nici o companie, nici un stat nu mai poate fi sigur că activele sale nu vor fi distruse de o lovitură a unui stat concurent. Să nu uităm că în lume nu există numai Nord Stream. Anglia se aprovizionează cu gaz din Norvegia printr-o conducta submarină; în Golful Mexic sunt peste 25.000 de mile de conducte de gaz și petrol active și alte peste 18.000 de mile scoase din funcțiune.
Dar să lăsăm conductele, să ne gândmim doar la cablurile de telecomunicații subacvatice care asigură funcționarea Internetului. Poate că nu o să ne afecteze prea mult blocarea miilor de GB de pornografie gratuită; cu siguranță, însă, economia va avea de suferit în cazul în care băncile nu vor mai putea face transferuri iar bursele nu vor mai putea face tranzacții.
Vapoare cu mii de containere, tancuri petroliere, nave de transport LGN, trenuri de marfă, toate acestea vor fi în pericol oricând de acum înainte. Mai țineți minte când în “pandemie” unele țări au confiscat transporturile cu măști sau ventilatoare ale altor state? S-ar putea ca acest tip de piraterie să devină o practică obișnuită. De fapt, o întoarcere la vremurile în care regii angajau corsari ca să prade vasele comerciale ale statelor rivale.
În ceea ce ne privește, chiar dacă unora nu le place adevărul, în contextul în care Germania a rămas fără aprovizionare cu gaz din Rusia și nici nu are terminale pentru GNL, singura sursă ieftină rămâne gazul românesc. România are rezerve necesare pentru a aproviziona populația, dar, așa cum s-a mai întâmplat în trecut, i se poate cere să fie “solidară” și să livreze nemților gazul de care au nevoie. Germania are suficiente pârghii politice pentru a obține acest lucru și, mai mult, politicienii și clasa aplaudacilor îi vor mulțumi în genunchi pentru asta.
