Ne îngăduim hârjoana cu vorbele şi cifrele, de vreme ce azi admirabila dăscăliţă de română de pe Valea Trotuşului bifează avanpremiera centenarului. S-a născut în urmă cu 99 de ani, este la fel de comunicativă (a se citi nouă) ca acum vreo două decenii, când am cunoscut-o, adresându-ni-se nouă, celor de azi şi celor de mâine, cu limpezimea gândurilor şi cu smerenia simţirii proprii spiritelor alese. Până la cuvintele Domniei Sale, să le parcurgem pe cele ale admiratorilor ei.
„Lecţiile de viaţă sunt dure, dar poţi trece peste ele mai uşor dacă ai în preajmă un om ca Laetitia Leonte.“ (Lenţa Căuceanu)
„Este un mit al învăţământului din Ghimeş-Făget, unul dintre cei mai prodigioşi oameni de cultură din zonă.“ (Ana Buşilă)
„Apostolatul doamnei înseamnă cunoştinţe, răbdare şi mai ales multă dăruire. Ea a primit de la Dumnezeu puterea rugăciunii, înfăptuită pentru ea, pentru ai săi, pentru cunoscuţi şi prieteni care au avut nevoie de ocrotirea divină.“ (Pr. Dumitru Ciubotaru)
„Pentru neobositele lecţii-sfat, cu sau fără catalog, din clasă, din amfiteatru, din odaia sau din grădina casei din Târgu-Ocna, însufleţite de tihna şi de neodihna sfântă, pentru gândul şi sufletul-făclie care au luminat şi luminează credinţa mea şi a familiei mele în frumuseţea şi forţa feminităţii, în bunele rânduieli, în rostul statorniciei întru dăruire, vă mulţumesc, cu respectuoasă consideraţie.“ (Ecaterina Creţu)
„Interesul doamnei profesoare pentru istorie a dus-o la întâlnirile de la Vălenii de Munte ai lui Nicolae Iorga, ca să-şi facă auzit glasul. Ce vremuri! Când am păşit pe treptele Facultăţii de Teologie şi ale Mitropoliei din Cernăuţi, am găsit ceva din măreţia despre care vorbea Laetitia Leonte. Aici a studiat literatura, filosofia şi teologia, aici l-a cunoscut pe viitorul soţ. Infinită admiraţie!“ (Pr. Ştefan Curcuţă)
„Sunteţi – v-o spun din inimă – a doua mea mamă.“ (Virgil Gavrilaş)
„O figură luminoasă, care emană tinereţe în simţire şi cugetare!“ (Carmen Isop)
„Viaţa, căreia i-am fost fugari împreună sorţii, ne strigă catalogul. Nu voi chema îngeri, ci oamenii Trotuşului să vă proslăvească, doamnă profesoară a destinelor lor. Când mă zbat în blajine remuşcări despre micimea mea sufletească, despre păcatul şi prostia desprinse din viaţă, de mi-aţi fi fost dascăl, azi n-aş mai fi vorbit; aş fi fost o fiinţă preacurată. La această sărbătoare ce vă aparţine alături de bucuria noastră, arătaţi-ne nouă, celor ce amurgim prea devreme, cum să prefacem cuvântul în cântare de slavă. Să nu lăsăm uitării frumoasa apropiere de viaţă ce ne-aţi arătat-o!“ (Mircea Popovici)
Luni, 23 martie a.c., am obţinut de la sărbătorită – telefonic – reţeta desăvârşirii umane: „Respectul de sine, perseverenţa în a te autodepăşi zi de zi, rigoarea în autocontrol şi credinţa în Dumnezeu sunt stări care te ridică la calitatea de OM“. Aşadar, o viaţă – şi câtă viaţă! – nu e de ajuns pentru a ne împlini. Oricum, modelul Laetitiei (în latină, „bucurie“, dar şi „frumuseţe“) ne dă aripi.
Înainte, spre centenar!
