Jocurile de tip piramidal nu s-au inventat la noi, dar au prins foarte bine. Poate din cauza slabei informări, naivității, spiritului balcanic sau speranței de a obține cât mai mult din foarte puțin. Fenomenul care a cuprins toată România a început în 1991, la Brașov, sub forma unei societăți cu răspundere limitată, cu un capital de 100.000 de lei (cam 650 Euro actuali). Fondatorul jocului, contabilul Ioan Stoica, promitea deponenților că vor câștiga de opt ori suma investită, după numai 3 luni. Astfel „Caritas”, care și-a mutat sediul apoi la Cluj, a atras peste 400.000 de deponenți care au investit 80 de milioane de euro. O estimare corectă făcută de analiști financiari, atunci, arată că cel puțin un român din 10, deci circa 2 milioane, au jucat la „Caritas”. De unde acest număr? Din întreprinderi, instituții, făcea drumul până la Cluj câte un delegat ales din rândul colectivităților, care depunea bani și în numele membrilor acestora. Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, a afirmat la acea vreme, că la un moment dat o treime a banilor din România erau investiți în jocul piramidal.

„Pacăliții Caritasurilor”

Într-o serie de reportaje publicate în Cotidianul Deșteptarea, ziaristul Dan Mindirigiu (plecat luni, 15 aprilie, dintre noi în echipa redacțională a jurnaliștilor consacrați, care ne veghează activitatea din ceruri) a studiat evoluția și urmările acestor tipuri de escrocherii. „La prima vedere, e vorba de un banal sistem în lanț, așa cum a fost și cel de la Brașov, destrămat nu de mult. Primii depunători, sunt practic siguri că vor câștiga, iar ultimii urmează să devină siguri că vor pierde. Graba de a fi primul care să depună banii, reprezintă însuși motorul acestui joc. În clipa când dintr-un motiv sau altul ar interveni o stagnare, totul se va dărâma.

Sperante si regrete la Cluj, 1994

Pornind, firește, de la Ioan Stoica, cel care nu se sfiește să spună (oricât de creștin ar fi), că e gata să-și pună capăt zilelor dacă… Majoritatea celor care câștigă astăzi o sumă de bani, o redepun pentru a continua să câștige mai mult.

«Acest sistem nu e etern» avertizează prefectul clujean Zanc, care subliniază că participanții acceptă benevol un risc. În urmă cu 3 săptămâni, la 17 august 1993, a fost creatăși o fundație «Pro Caritas», cu scop de a proteja acest joc de atacurile virulente lansate de presă. Sistemul beneficiază, de asemenea, de susținerea masivă a cotidianului de Cluj «Mesagerul transilvan», în care apar numele depunătorilor și datele rambursării sumelor. Jocul «Caritas» pare că a deschis acum gustul pentru nebunii și mai mari. La Pitești, o societate de de import-export a lansat, la jumătatea lunii august, un nou «joc» de întrajutorare, care promite câștigarea unei sume de 16,6 ori mai mare decât cea depusă, într-un termen de două luni și jumătate. Hotărât lucru, noi românii avem viitorul asigurat; numai cine nu vrea nu va deveni milionar!…”

Umor specific ziaristului de investigație. Oricum, din cauza inflației, toți am devenit… milionari, la câțiva ani după Revoluție. „Doi aventurieri seacă economiile moldovenilor”, a fost motto-ul unui alt grup de reportaje-anchetă, despre circuitul financiar de întrajutorare al SC GERALD Impex SRL, de la Focșani. Dar cea mai importantă campanie de informare, susținută de regretatul nostru coleg Dan Mindirigiu, a fost cea împotriva GIGA – Caritasului înființat la Bacău.

„Regrete tardive. Giga Caritasul păcăliților”

„În luna februarie, anul aceasta, redacția noastră, sprijinită efectiv de lucrătorii de poliție din municipiu, a dus o luptă înverșunată pentru a demonstra că este vorba de o «Giga păcăleală», sfătuind cititorii să nu participe la această șarlatanie dirijată de unul Bădoi din Pitești. Atunci, reporterii noștri au fost alungați din preajma sediului de pe Alecu Russo, fiind acuzați că împiedică băcăuanii să se îmbogățească. Până la urmă s-a demonstrat că dreptatea a fost de partea noastră, «patronul» Bădoi fiind arestat de poliția din Iași.

GIGA-Caritas Bacau

Acum, la sediul redacției au început să sosească scrisori și întrebări despre felul în care pot băcăuanii păcăliți de Bădoi să-și recupereze banii. Zilnic, la sediul Poliției municipale, se depun zeci și zeci de reclamații împotriva GIGA-CARITAS-ului. Încercăm și de data aceasta să ne facem datoria și, cu toate că am fi avut motive să fim supărați pentru că pe timpul derulării afacerii eram înjurați, am întreprins demersuri pentru a afla ce se mai întâmplă cu Bădoi și trupa sa. Am solicitat, în acest sens, părerea d-lui comandat al poliției municipiului Bacău, d-l lt.col G. Luca, cel care, din primele ore al apariției Giga-Caritasului la Bacău, s-a arătat împotrivă, considerându-l o șarlatanie. Iată ce ne-a declarat dumnealui: «În fiecare zi primim, ca și la ziarul dumneavostră, numeroase apeluri telefonice, dar mai ales reclamații prin care unii băcăuani «neascultători» ne întreabă cum să facă să-și recupereze banii depuși la Giga-Caritas, deși de la bun început i-am avertizat că este o adevărată escrocherie. De fapt eu am păstrat întreaga colecție a ziarului Deșteptarea în care, împreună, i-am prevenit pe concitadinii noștri că se vor păcăli.

Ceea ce ne întristează este faptul că pentru un pumn de bani, s-au găsit oameni, fără suflet, lege și credință, printre ei aflându-se și avocatul Anghel Țăranu, care «s-a repezit» să găsească artificiile «legale» prin care să autorizeze funcționarea păcălelii Giga-Caritas. Acum, după ce toată lumea s-a lămurit că am avut dreptate, vom primi toate plângerile și vom efectua demersurile corespunzătoare». În prezența d-lui comandant, la rugămintea noastră, am ascultat discuția avută de șeful Poliției municipale cu omologul său din Pitești, care a confirmat că fostul «patron» al Giga-Caritas Pitești este… la răcoare, dar la București. Cercetările sunt în plină desfășurare.” Cotidianul Deșteptarea, 19 iulie, 1994.

Cum orice păgubit mai poate fi jumulit încă o dată dacă-i dai speranțe, tot în acel an a luat ființă și „Asociația celor înșelați de Caritas-uri”, cu sediul în Pasajul Revoluției nr. 8, Asociația funcționa ca persoană juridică, obiectul ei de activitate fiind recuperarea integrală a sumelor depuse de locuitorii Bacăului, la diferite tipuri de jocuri de întrajutorare. Normal, contra unui onorariu.
Plățile la „Caritas” au încetat în octombrie 1993, falimentul fiind declarat în august 1994. Ioan Stoica a fost condamnat de tribunalul din Cluj la 7 ani de închisoare, pentru fraudă. Până la urmă sentința i-a fost redusă la numai un an și jumătate, din care a executat doar câteva luni de zile. Acum, în vârstă de 78 de ani, este într-o situație disperată, după cum scrie wowbiz.ro. După ce a ieșit din închisoare s-a refugiat la Brașov. În urmă cu trei ani a fost evacuat din garsoniera în care locuia, pentru neplata întreținerii. Acum stă pe la prietenii care i-au mai rămas.

Unde e morala?

Nu există o statistică privind numărul băcăuanilor păcăliți la jocurile de tip piramidal, gen „Caritas”, „Gerald” sau care au mizat pe FNI. Fond înființat în 1996 de SOV Invest, la puțin timp de la scandalul Caritas. Acolo au existat aproximativ 318.000 de investitori păgubiți. Oamenii nu s-au învățat minte. Au fost înșelați de Ioan Stoica, dar au avut încredere, de această dată, în Sorin Ovidiu Vîntu. Acesta, cu puțin înainte de prăbușirea sistemului, în anul 2000, a retras din Fond importante sume de bani, vânzând compania Ioanei Maria Vlas, care a devenit ulterior răspunzătore de prăbușirea FNI. Vlas a fost condamnată inițial la 20 de ani de închisoare, din care a executat doar câțiva. După 5 ani de procese, Vântu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare.

Între speranțăși deznădejde, Postul Paștelui avea să devină din 1994, pentru următorii ani, din ce în ce mai auster. Odată escrocheria dovedită, au urmat un lung șir de procese până la pedepsirea vinovaților. Banii s-au dus însă pe Apa Sâmbetei, năruind speranțele a zeci de mii de oameni. A fost o lecție pentru băcăuani și nu numai. Am învățat ceva din ea? Cum infractorii sunt totdeauna cu un pas înaintea legii, și metodele prin care poți fi păcălit evoluează, așadar puțintică istorie nu strică! Deșteptarea!!!

Alte articole