În naivitatea mea, când a fost ales, la primul mandat, prezentul președinte, mi-am făcut o cruce mare și am nutrit speranța că un nativ neamț va pune ordine în lucrurile din țară. După rețeta germană. Din păcate, am trăit dezamăgiri pe bandă rulantă, încă din primul an de când s-a instalat la Cotroceni. Paharul s-a umplut încă de când l-am văzut cum îl decora pe torționarul de la Aiud, același care a instrumentat dosarul caselor cumpărate din orele de meditație ale profesorului de fizică. Am observat, fără a fi un fan al politicii, cum la cârma țării a ajuns tot un președinte-jucător, ca și marinarul care a stat agățat 9 ani de fotoliul prezidențial.
Chior să fii și nu ai cum să nu observi atitudinea dictatorială a acestuia, el fiind păpușarul din umbră, jupânul, „cheia și lăcata”. S-a putut obseva chiar și la deloc neașteptata demisie a lui Orban, gestul fiindu-i, în mod clar, impus tot de către “der prasident”. Situația de acum o asemăn, cumva, cu cea de peste ocean în care fostul președinte nu se dădea dus din biroul oval. Pentru că nici președintele nost’ nu este de acord cu voința majorității, continuând să intre cu bocancii de șantier în democrație, așa cum a făcut-o și până acum, mai ales în campaniile electorale, lucru amendat de străinii de la OSCE. Nici matematica profului de la Sibiu nu este ok, în mintea sa încețoșată de ură, 25 adunat cu 15 ar da 50, exact majoritatea pe care și-o dorește cu disperare. La fel vedea și scorul în alegeri, distorsionat de endorfinele în exces din hipofiză.
În fine, partea deloc bună pentru toți este că, prin atitudinea sa de grof, președintele – jucător va crea blocaj în Parlament, previzionându-se că, timp de o lună, cel puțin, nu se vor putea lua decizii pentru binele națiunii, inclusiv emiterea de ordonanțe sau alte normative așteptate de norod. Nu știu la ce să mă aștept nici de la cel care va prelua interimatul actualului Guvern, un militar de carieră, o altă anormalitate, știind că, într-o democrație, civilul conduce militarul, și nu invers. Pentru eventualii hateri care vor fi tentanți să mă înjure, e bine de știut că politica, pentru mine, la fel ca și pentru restul milioanelor de români care nu au votat, este o mulțime vidă. Iar, dacă nu se va reforma întreaga clasă politică, viitorul nu sună deloc bine.
