Dacă în urmă cu un an orașul gemea sub povara „munților” de zăpadă, iată că la un an distanță se vorbește de una din cele mai calde ierni din ultimii 60 de ani. Vremea frumoasă ne-a îmbiat la plimbare pe străzile Bacăului și am zis că nu strică să vedem ce mai e nou prin carierele mai mărginașe. Astfel am poposit în cartierul CFR unde am dat de o liniște relaxantă. Prin curțile oamenilor prea puțină mișcare… Totuși, un fenomen ne-a reținut atenția. Prin foarte multe grădini au ieșit ghioceii.
În grădina lui nea Floareș
Ne-am oprit în fața unei case care avea în grădina din față mai multe pâlcuri de ghiocei. Aici l-am cunoscut pe Octavian Floareș, de 96 de ani, care este foarte mândru de grădina lui. „Acum un an era zăpadă aici. Dar și prin zăpadă ghioceii au scos capul afară”, povestește bucuros nea Floareș care ne spune că în grădina lui cresc multe feluri de flori de primăvară, de la zambile la lăcrămioare. Pe un panou de distribuție a gazului, o cutie metalică galbenă, așa cum o știe toată lumea, un motan galben și gras zace în razele soarelui.
„Nu-i al meu –zice zâmbind domnul Octavian. E musafir”, remarcă ce ne dezvăluie că e un tip șugubăț. Nea Floareș se deplasează cu un cadru metalic și curiozitatea ne face să întrebăm cine se ocupă de gospodărie, că prea erau toate în ordine. „Până anul trecut mă deplasam cu ajutorul unui baston și eu făceam toată treaba. Acum nu știu ce voi face…”, spune locuitorul din cartierul CFR care reușește să-și păstreze umorul: „mi-au dat medicii o grămadă de medicamente, dar n-au niciun efect. Probabil că au considerat că trebuie să-mi cheltui și eu banii pe ceva”, adaugă omul care susține că nu-l doare nimic, doar că nu mai are putere. Îl întreb dacă stă bine cu inima la care primesc un răspuns pe măsură: „Foarte bine. E la locul ei!”
Secretul longevității
Ajuns la o venerabilă vârstă, lucru din ce în ce mai rar întâlnit, încercăm să aflăm dacă pentru o viață lungă există vreo rețetă. „Munca și mișcarea”, a fost răspunsul sec al lui ne-a Floareș care a precizat care e motto-ul lui în viață:
„Foaie verde băț, De n-ai treabă, fă-ț!”, motto pe care îl are afișat în curte, astfel încât când iese dimineața din casă să dea cu ochii de el. Domnul Octavian Floareș este și un cititor fidel al ziarului Deșteptarea și precizează că citește cu interes cam tot ce se întâmplă dar că este fan al rubricii „Bacăul vorbește”.
…și alte repere din viață
Cu o experiență de viață foarte bogată și cu un simț al umorului dus la extrem în ambele direcții, nea Floareș se pare că e împăcat cu toate. Iar acest fapt a fost demonstrat când ne-a arătat că și-a pregătit deja poza ce-i va sta pe cruce. În fotografia ovală din ceramică trona Octavian Floareș în uniformă militară, galonat și medaliat. Și asta pentru că nea Floareș este veteran de război. Ne-a povestit pe scurt cum a luptat în al doilea Război Mondial, cum au întors armele în 1944 și cum a luptat până la final.
„În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, când nemții au capitulat, eram cu trupele în Cehoslovacia. Am mai stat o perioadă acolo apoi am revenit în țară, pe jos, până la Fălticeni. Făceam câte 40 de kilometri pe zi. Noi eram infanteriști și ne spuneau «iepuri de câmp». La Fălticeni am intrat în carantină și apoi ne-au dat drumu acasă”, a povestit Octavian Floareș care a precizat că este născut în Bacău și că pe strada care locuiește acum, Gheorghe Donici, a învățat să meargă, stradă care a mai avut și alte nume, cum ar fi Alexandru Sahia sau Titu Maiorescu.
Tatăl lui nea Floareș a avut trei copii și a făcut trei case în cartier, câte una pentru fiecare. Cea în care locuiește azi nea Floareș este prima dintre ele.
„Am o singură fată, pe care o recunosc, că de restu nu mai știu”, mai povestește nea Floareș râzând. În rest, cetățeanul din CFR este mândru de ghioceii lui și spune că așteaptă primăvara adevărată să înflorească și celelalte flori. Iar noi, mânați de motto-ul lui nea Floareș, ne facem repede drum la redacție să vă aducem această poveste…
