18 angajati ai combinatului de ingrasaminte chimice Amurco (fost Sofert) se afla in greva foamei, în fata sediului administrativ al combinatului, pe termen nelimitat, in semn de protest fata de neplata salariilor restante de 4 luni.
Sindicalistii sunt nemultumiti de faptul ca, desi patronatul promisese ca va achita salariile restante pâna pe 23 mai, acest lucru nu s-a intâmplat. Din pacate, starea de sanatate a protestatarilor a inceput sa se deterioreze de la o zi la alta.
Astfel ca, asa cum cere protocolul, a fost nevoie de prezenta periodica, la fata locului, a unui echipaj de la ambulanta.
„Situatia este destul de grava, intrucât trei pacienti prezentau, la sosirea noastra acolo, o stare de hipoglicemie, respectiv glicemie de 64, 56 si 55. Sunt manifestari clinice de hipoglicemie, cu transpiratii, cu ameteli, cu vertij, stare de rau.
Problema este ca au refuzat internarea in spital, au zis ca nu vor sa paraseasca locul protestelor”, a declarat dr. Sorin Enescu, Serviciul de Ambulanta Bacau. In total, muncitorii de la Amurco ar avea de incasat salarii neplatite in valoare de peste 3 milioane de lei, circa 6.000 de lei pentru fiecare angajat. Pâna acum, salariatii combinatului au primit doar, in medie, câte 200 de lei, bani proveniti, se pare, din fierul vechi taiat si vândut din combinat.
Disperarea angajatilor aflati in greva foamei a atins, ieri, cote inimaginabile, unii dintre ei fiind pe punctul de a-si da foc cu benzina. De aceea, a fost nevoie de prezenta pompierilor la locul unde se petrece protestul extrem al salariatilor de la Amurco.
De altfel, numai urmarind mesajele pe care protestatarii incercau sa le transmita pasnic, puteai lesne sa realizezi starea extrem de precara a spiritului, si nu numai, in rândul angajatilor Amurco. Pe mai multe pancarte din carton sau placaj, plasate la intrarea in sediul administrativ, pe scari, pe stâlpi sau alaturi de cort, protestatarii au scris diverse mesaje prin care solicitau, pe lânga achitarea drepturilor banesti care li se cuvin, si sprijin din partea autoritatilor statului (ITM, DNA, DIICOT).
„Vreau doar sa-mi dea banii, cei din februarie si pâna acum. Am fost dat de doua ori in somaj, am revenit in decembrie si trebuia sa iau trei salarii compensatorii, in noiembrie. Sunt bolnav si nu mai am cu ce plati medicamentele, nici cu ce-mi intretine familia. Nu mai am unde sa ma duc la 55 de ani, cât am. Nu ma mai primeste nimeni”.
Vasile Pavel
La intrarea in cortul ridicat pentru a se adaposti pe timpul grevei, era scris un citat biblic „Vai de cel ce îsi cladeste casa cu nedreptate, si odaile cu nelegiuire; care pune pe aproapele sau sa lucreze degeaba, fara sa-i dea plata”, cu trimitere la gestul inexplicabil al patronului de la Amurco, Ioan Niculae, de a nu le achita de patru luni drepturile salariale. In cort, pe o masuta improvizata, sindicalistii au plasat o lista cu semnaturile celor care sustin cauza muncitorilor.
„Guvern adormit! Popor necajit! Patron fericit!”, Suntem sclavii Interagro” completau lista mesajelor.
„Nu fac decât sa-mi cer drepturile mele salariale, pentru ca am muncit la firma asta si nu mi-au platit aceste drepturi. Sunt cu glicemia la pamânt, dar merita gestul meu, pentru ca alta posibilitate nu am. Am datorii, facturi de platit, iar asta este ultima posibilitate. Stau aici pâna imi dau drepturile sau ma vor scoate in cosciug de aici”.
Tibi Pânzaru
Grevistii foamei cer achitarea salarilor restante din luna februarie, plata primei de vacanta pe anii 2013-2014 si salarii compensatorii conform contractului colectiv de munca. Instalatiile Amurco au fost oprite din data de 27 februarie, dupa un an în care a functionat cu sincope. Din aceasta cauza, 300 din cei 420 de salariati ai combinatului chimic vor pleca in somaj, începând cu luna iunie, restul angajatilor urmând a asigura serviciile pentru conservarea instalatiilor.
„Am muncit cinstit si tot am fost mintit ca mi se dau banii. Am datorii de nu mai stiu unde sa le impart si cui sa-i dau: familie, probleme, rate…Am ajuns la acest gest, poate ca reusesc sa-mi recâstig drepturile. Nu vreau nimic de pomana, doar munca mea cinstita sa-mi fie platita”.
Gh. Branisteanu
