Gânditul e liber dar necesită eforturi prea mari

Spuneam, ieri, despre faptul că o bună parte dintre concetățenii noștri refuză să mai iasă din zona de confort și să-și pună mintea la contribuție în probleme care-i afectează direct.

Că refuză ideea că o conducta de apă, de exemplu, are nevoie de lucrări de mentenanță și preferă explicația facilă a “incompetenței” celor care se ocupă această problemă. De fapt, retragerea în zona de confort este una majoră în societatea românească și de aici derivă succesul extraordinar al manipulărilor cunoscute și sub numele de “fake news”.

E mult mai confortabil pentru un cetățean să accepte ideea că există medicamente-minune pentru cancer dar industria farmaceutică le ține ascunse și, cu toate acestea, boala poate fi vindecată cu o buruiană din fundul curții.

Manipulările de acest gen prind pentru că efortul de a demonstra contrariul este mult prea mare iar înțelegerea demonstrației ar necesita, pe lângă o cultură generală bogată și un indice de inteligență rezonabil, și un consum însemnat de energie din partea receptorului. Ar însemna să-și pună mintea la treabă, să facă deducții, să tragă concluzii. Prea mult efort, mai degrabă acceptă teoria conspirației.

Acest gen de comportament este, din păcate, tot mai prezent în societate. E tot mai greu pentru multă lume să determine relații cauzale între evenimente. Și problemele apar peste tot în societate. Să ne amintim cel mai simplu exemplu: incendiul în Colectiv a fost cauzat de folosirea ilegală a unor artificii în interior iar numărul mare de victime a fost cauzat de nerespectarea de către organizatori a capacității aprobate a sălii, înghesuind 400 de persoane într-o încăpere care avea avize pentru numai 80.

Dar de vină a fost, evident, Guvernul. Pentru că a existat o mare manipulare care a indus această idee. Dar manipularea nu ar fi avut succes dacă receptorii nu ar fi fost dispuși să o accepte. Pentru că explicațiile furnizate se pliau pe ideile cu care deja fuseseră hrăniți iar a contesta manipularea ar fi însemnat depunerea unui efort intelectual care l-ar fi scos din zona de confort pe cel care s-ar fi încumetat să o facă.

Situația nu este comună doar societății nostre; alte țări se confruntă cu această problemă de ani de zile. Pentru că nu e un fenomen izolat, ci unul programat. Un popor care e ușor de manipulat, care nu are timp pentru detalii, care nu dorește să obosească gândind este mult mai ușor de supus.

Un popor care nu pune întrebările corecte, nu primește răspunsurile necesare. Îi dai câteva sloganuri să le molfăie, două-trei teme pe care să marșeze, niște gadgeturi care să-i ocupe timpul și apoi îl poți jefui în voie.

Iar dresajul funcționează atât de bine încât nici nu mai ai nevoie de supraveghetori; îi educi pe unii astfel încât atunci când se ridică cineva împotriva sistemului, să-l tragă înapoi tot ai lui, convinși că procedează astfel întru împlinirea binelui comun iar cei care se revoltă sunt doar niște “rătăciți” care au nevoie să fie reeducati.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"