La Biserica ,,Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul-stațiune Târgu-Ocna (în vecinătatea Penitenciarului-Spital, locul în care se află gropile comune și Troiţa foştilor deţinuţi politici), în organizarea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și Fundației ,,Profesor George Manu”, va avea loc joi, 18 februarie, Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu și tuturor pătimitorilor din temnița de la Târgu-Ocna. Începând cu ora 9.00 se va săvârşi Sfânta Liturghie care va fi urmată de Parastas.
Valeriu Gafencu, supranumit de Nicolae Steinhardt și ,,Sfântul închisorilor” a fost omul jertfei totale. Și-a sacrificat, pentru Hristos și neam, tinerețea, profesia, familia, libertatea, și în final, viața… Prin trăirea lui absolută, închinată lui Dumnezeu și neamului românesc, el rămâne un reper al spiritualității creștine, numit pe drept cuvânt de ÎPS Bartolomeu Anania, ,,stâlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste”.
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei din Basarabia (anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa), iar în toamna anului 1941, pe când era student la Facultatea de Drept si Filosofie din Iași, este întemnițat de regimul lui Antonescu pentru „activitate legionară”, mai întâi la Aiud, apoi la Pitești, după care, în urma torturilor și condițiilor deosebit de aspre de detenție este internat în stare gravă (bolnav de TBC) la Penitenciarul-Spital din Târgu-Ocna. Aici va trece la cele veșnice, la 18 februarie 1952, la doar 31 de ani.
„Nu este nici o îndoială că Valeriu Gafencu este un sfânt; a trăit cuvântul lui Dumnezeu la o înălțime de neînțeles pentru noi”, spunea Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa despre „Sfântul închisorilor”. Deși au existat o serie de controverse legate de personalitatea și activitatea lui Valeriu Gafencu, în cele din urmă, acesta a fost declarat ,,Cetățean de Onoare post-mortem al orașului Târgu-Ocna”.
,,Valeriu Gafencu a început să fie adus în memoria colectivă imediat după decembrie 1989.
La început timid, ca apoi după anii 2000, să se impună în conştiinţa opiniei publice româneşti.
În perioada comunistă, lesne de înţeles, datorită dictaturii, numele lui Valeriu Gafencu era şoptit doar de foştii deţinuţi politici şi colegi de celulă, care l-au cunoscut. Numele mucenicului de la Târgu-Ocna era amintit în jurnalele ţinute bine sub cheie de către foştii camarazi de suferinţă sau de Nicolae Steinhardt în literatura de sertar. Odiseea memoriei lui Valeriu Gafencu în conştiinţa religioasă a românilor continuă asemenea celor mai mari mărturisitori ai creştinismului, ca o corabie ce trece mai întâi prin furtuni ca să se odihnească apoi în portul cu ape liniştite ale credinţei. Numele său a intrat în conştiinţa românilor ca sfânt popular, cu acatist care se citeşte în unele mănăstiri ortodoxe româneşti, dar drumul pentru o canonizare oficială de către Sfântul Sinod al BOR va fi lung şi plin de scaieţii unei opoziţii laice şi atee, ce-şi trage sevele din bolşevism”. (Ionuț Țene – ,,Valeriu Gafencu, un sfânt în memoria post-decembristă”, articol publicat în ,,Națiunea”, 15 oct.2015).
Valeriu Gafencu este amintit și în volumul lui Ioan Ianolide (un alt deținut politic), intitulat ,,Întoarcerea la Hristos – Document pentru o lume nouă”, una din cele mai valoroase mărturii asupra fenomenului ce va fi cunoscut sub numele de ,,Sfinții închisorilor”.
Romulus-Dan BUSNEA
