Am fost, pentru câteva zile, oaspete al minunatei țări Alfania. Concediu. Natură de vis: munți, zăpadă, ozon, natură încă nepervertită. Alfanienii obișnuiți, de pus la rană. Într-o pauză de schiat am exclamat: „Et in Alfania ego!” Pastișam, desigur, epigraful celebrului tablou al lui Nicolas Poussin: Et in Arcadia ego!, acel ținut legendar al vieții idilice care depune mărturie pentru fericirea pierdută.
Discutând cu alfanienii obișnuiți, am priceput însă de ce țara se numește Alfania. Proțăpit în jilțul cel mare al nației, masculul Alfa repetă obsesiv, rar, ca o flașnetă hodorogită, aproape ca în Orwell, ori de câte ori deschide nerepedea sa gură: „Vreau guvernul meu!” Chiar și atunci când are guvernul său, tot așa zice. Mutatis mutandis, povestea asta țicnită m-a dus cu gândul către Republica Irlanda.
În Ulster înflorise sloganul „Un parlament protestant pentru un popor protestant!”. La Belfast, străzile erau incendiate în luptele dintre diferitelor confesiuni. Bandele ucigașe făceau ravagii. În oraș circula o glumă despre cei care erau opriți la bariera orașului și întrebați cărei religii aparțin. Ca să scape de represalii, unii răspundeau: „Ateu”. Venea și întrebarea întrebărilor:
„Ateu protestant sau ateu catolic?”…
L-am surprins pe masculul Alfa din Alfania tocmai când, erijat (și) în Tătuc al Învățământului, stabilea scenarii pentru evadarea școlilor/ universităților din ficționalul online. A cuvântat rar, apăsând pe fiecare silabă, chiar și despre vaccinarea din școli/ universități. Alfanienii cu scârț orwellian îi aprobau jenant zisele, aidoma unui cor de gâște. Am întrebat apoi pe unii și pe alții…
Vor fi vaccinați toți salariații acestor instituții, până la redeschiderea cursurilor? Știți că platformele pentru vaccinare în universități sunt kafkiene? Ce se întâmplă, dacă unii profesori refuză vaccinarea? Se vorbește și despre o testare a elevilor. Cu sau fără acordul părinților? Nimeni nu știa. Există condiții de igienă/ medicale pentru asemenea testări? Toți știau că nu există. Numai masculul Alfa, orwellian, credea altceva.
