Galeria tinerilor de excepție a Bacăului s-a întregit în această perioadă a anului cu cinci absolvenți de liceu care au luat examenul de bacalaureat cu media 10. Vorbim de un elev de la Colegiul Național „ Gheorghe Vrănceanu” din Bacău, unul de la Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” din Comănești, unul de la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Minești și doi de la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești. Și pentru că le apreciem munca și rezultatele, ne propunem să îi cunoaștem mai bine, dar pe rând. Așa că, în ediția de astăzi, îl aducem în fața cititorilor pe elevul care a scos maxim la bac de la C.N. „Gheorghe Vrănceanu”.
Și pentru că Mihai este olimpic la limba romănă și a mai scris și o carte, ceea ce demonstrează că are talent scriitoricesc, i-am lansat câteva întrebări la care ne-a răspuns sub forma unei povești. L-am întrebat cum au reacționat familia și prietenii la reușita lui, cum a fost în liceu, să ne vorbească despre colegi și profesori, și nu în ultimul rând, ce dorește să facă mai departe. Așa că, hai să îl cunoaștem pe Mihai:
„Cu siguranță că ne doream cu toții să obțin nota maximă la Bacalaureat, dar cred că ne era teamă să ne gândim la un asemenea obiectiv, având în vedere că există mai multe variabile care pot influența acest rezultat, dincolo de prestația propriu-zisă a elevului. Eu am fost încrezător în lucrările mele, însă momentul în care am aflat că am luat nota 10 la toate disciplinele a fost pe deplin neașteptat, având în vedere că am primit aceste note abia după contestații. Tocmai de aceea, și bucuria a fost mai mare, o bucurie senină, luminoasă, trăită laolaltă cu familia și cu prietenii mei, care m-au felicitat și au văzut în acest rezultat o încununare a efortului din toți acești ani.
Pentru mine, anii de liceu au trecut precum un râu care învață să curgă, în pofida tuturor opreliștilor și îngrădirilor. Încă de la început, m-am angrenat cu toată ființa într-un proces de căutare și definire, de formare intelectuală și personală, îndrumat și ajutat în permanență de profesorii și colegii mei. La Colegiul Național ,,Gheorghe Vrănceanuˮ am avut norocul de a întâlni profesori bine pregătiți (în frunte cu doamna noastră dirigintă, Cristina Apetroaei), cu o vastă experiență culturală și de viață, care ne-au împărtășit cu pricepere și dedicare din cunoștințele dumnealor, fiind dispuși, totodată, să ne înțeleagă nevoile și să se adapteze vremurilor sinuoase pe care le-am traversat. Deși poate că nu le-am spus-o niciodată, am încercat și sper că am reușit să preiau fărâme din erudiția și din puterea dumnealor de muncă și trebuie să mărturisesc că m-am surprins adesea întrebându-mă cum reușesc să asimileze și să structureze un volum atât de mare de informații. În același timp, am făcut parte dintr-un colectiv deosebit de armonios și de unit, în care s-au consolidat legături trainice și în cadrul căruia am avut în permanență ocazia de a cunoaște și de a mă cunoaște.
Cu toate că am încercat să învăț de la fiecare persoană pe care am întâlnit-o pe traseul meu, am convingerea că există anumiți Oameni care ți-au fost predestinați și care, în mod inevitabil, îți pecetluiesc existența. Pentru mine, din această categorie fac parte, fără urmă de îndoială, doamna profesoară de limba română Doina Marinov și doamna profesoară de limba latină Florentina Neculau. Sprijinit întotdeauna de dumnealor, am reușit nu numai să pășesc pe treptele excelenței, participând la olimpiade naționale și internaționale, ci și să conștientizez ce presupune, de fapt, obținerea unor performanțe și, în fond, atingerea propriilor idealuri. Cu ajutorul acestor veritabili maeștri ai cuvântului, am înțeles ce înseamnă efortul intelectual, obstinația, perseverența și puterea de a-ți accepta erorile și a fi dispus să le corectezi, căci errare humanum est. Apogeul reușitelor a fost atins anul acesta prin obținerea a două locuri I la nivel național: mai întâi, la Olimpiada Națională de Limbi Clasice, cu 100 de puncte, apoi la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română.
Nu știu dacă e vorba despre un secret sau despre o rețetă miraculoasă când vine vorba de reușite. Cred că, în această ecuație, efortul susținut și atent distribuit în timp depinde o constantă, o valoare indispensabilă. Dorindu-mi cu ardoare să obțin anumite rezultate, am conștientizat cât de mare e nivelul de muncă pe care trebuie să-l depun și cât de eficient trebuie să-mi gestionez timpul, pentru că trebuia să mă pregătesc la cele trei materii de Bacalaureat (limba română, matematică, fizică), la cele trei materii pentru examenul de admitere la facultate (gramatică, economie și logică), dar și pentru cele două olimpiade. Astfel, m-am pregătit constant încă de la începutul anului școlar, dar și pe parcursul anilor precedenți, și am sporit pregătirile în perioadele de maximă importanță, dar fără să mă forțez sau să nu iau pauze. Dacă reușești să-ți organizezi riguros timpul și să descoperi strategiile de învățare care ți se pretează, există suficientă vreme și pentru relaxare, ieșiri cu prietenii, petreceri, cântat la chitară, practicat diverse sporturi și alte asemenea activități plăcute pentru minte și suflet.
De asemenea, pe parcursul liceului am înțeles că, după cum spunea Andrei Oișteanu, spiritul creează mai ales atunci când se masoară cu mari încercări. Am profitat, așadar, de contextul pandemic pentru a participa la un concurs de scriere de romane, în urma căruia a luat naștere romanul meu de debut, Nihilodextra, care a și câștigat acest concurs, fiind publicat, drept premiu, cu sprijinul celor de la Heyday Books. E o carte ce propune povestea a două personaje din lumi diametral opuse (în aparență), dar care se vor întâlni și își vor pune amprenta asupra destinului celuilalt. Deși îmbracă haina unei distopii, romanul e puternic ancorat în cotidian și reflectă realități triste pe care am avut ocazia de a le descoperi în jurul meu, dar propune, în final, un mesaj luminos. Până să iau vacanță, mai am de trecut un obstacol, anume examenul de admitere, pentru că îmi doresc să urmez cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București. Concurența e acerbă, examenul e dificil, dar am încredere pentru ce urmează. După aceea, îmi voi putea lua o binemeritată vacanță, în care să călătoresc, să mă distrez, să citesc și să fac toate acele activități care îmi aduc bucurie, însă nu mi-am făcut planurile căci, pentru moment, am alte priorități.
„Lungu Mihai-Adelin, elevul care în acest an școlar a obținut premiul I la faza națională a Olimpiadei de latină și de limba și literatura română, a realizat o nouă performanță. Absolvent al Colegiului Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, profil real, specializarea matematică-informatică, Mihai a susținut examenul de bacalaureat la trei discipline: limba și literatura română, matematică, fizică, luând nota zece la toate cele trei probe. El este singurul candidat cu media zece din municipiul Bacău. Rezultatele sale de excepție fac parte dintr-o poveste despre succes, dar mai ales despre motivație, perseverență, parteneriat real profesor-elev, despre pasiune și interes pentru dezvoltarea personală. Reușita sa este una personală, dar și de comunitate. El este „produsul” unui mediu educațional și un exponent al valorilor care definesc universul în care s-a format (familie, școală). Prin el, ca prin atâția alți adolescenți care au susținut examenul maturității obținând rezultate foarte bune, viitorul pare să fie promițător. Un elev minunat, de nota 10 ! Suntem mândri de tine, Mihai! Mult succes in tot ceea ce îți propui să realizezi!”
Prof. Monica Resmeriță, director Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
