“Teatrul Bacovia este strivit de propria mitologie”

Prin ce se caracterizeaza astazi teatrul in Romania?

-In primul rand ce-l caracterizeaza fata de toata omenirea asta este faptul ca clameaza lipsa de bani si in acelasi timp traieste din festival in festival, ceea ce poate sa insemne un paradox. Si-ti dau niste exemple. In octombrie a fost Festivalul de Teatru Clasic de la Arad, unde am fost directorul festivalului, imediat a fost Festivalul International de Teatru de Papusi si Marionete. Am fost presedintele juriului. Tot acum a fost Festivalul de Teatru in limba idish de la Iasi. Tot acum a fost un Festival de Teatru la Piatra Neamt si un festival al Teatrului &#8222Ariel” din Targu Mures. Acum urmeaza Festivalul Dramaturgiei Contemporane la Brasov. Si ne pregatim cu totii pentru ca de pe 7 incepe la Bucuresti Festivalul National &#8222I.L.Caragiale”. Iata. Cine ne-ar vedea ar putea spune ca Romania e tara festivalurilor iar toamna e toamna festivalurilor de teatru. E bine. De ce? Pentru ca la ora actuala teatrul e foarte sarac, mai ales comparativ cu costurile uluitoare la care s-a ajuns la transport, cazare s.a.m.d. O sa-ti dau un exemplu daca vrei. Ca sa aduc spectacolul &#8222Portretul lui Dorian Gray” de la Odeon la Arad, la Festivalul de Teatru Clasic, numai transportul a costat 80 de milioane. Din cauza asta teatrele nu mai pot face, ca inainte, turnee. Sa vina teatre din Bucuresti, de pilda, la Bacau, la Iasi. Si singura formula prin care un teatru mai poate sa mearga intr-un alt oras si spectatorii dintr-un oras sa vada si alte teatre sunt aceste festivaluri. Ele reprezinta formula, cu sponsorizari, cu tot, prin care teatrele se mai pot intalni intre ele si mai pot coabita pe aceeasi scena incat publicul sa vada si altceva. Deci din punctul asta de vedere este bine.

-Ce se poarta astazi in teatru, ca metoda de a realiza un spectacol?

-Se poarta tot. E un sincretism care se manifesta in toata lumea si in general un sincretism al artelor. Deci poate ca niciodata in istoria teatrului, in istoria artelor nu s-a manifestat acest eclectism. Se poarta teatrul fara cuvant, de Dan Puric, care desteapta expresii vechi ale teatrului pantomima. Teatrul fara cuvant in care imaginea, ceea ce face el pe scena, concureaza si aproape depaseste puterea de expresivitate a cuvantului. E o formula. Teatrul-imagine a lui Purcarete.Teatrul de inspiratie sacra a lui Manutiu, cu spectacole de inspiratie biblica. E o regizoare, Mona Chirila, la Cluj, care lucreaza foarte mult pe ideea de recuperare a elementelor de comedia dell&#8217arte. Si este acest regretat Vlad Mugur, un regizor genial care a facut niste spectacole uluitoare culminand cu acel &#8222Hamlet” care este spectacolul timpului nostru, adica spectacolul unei nebunii, unei nebunii care cuprinde totul. E nebunia care ne-a cuprins deja mult mai repede decat gripa aviara. Un spectacol testamentar. In care se intalnesc si puterile cuvantului shakesperian, se intalnesc si puterile actorului si puterile regizorului, sub semnul unei disperari, a unei maniere de a spune ceva. Sunt pe urma spectacolele lui Tompa Gabor, din Eugen Ionesco, din Becket, din teatrul modern. Sunt spectacolele lui Bocsardi de la Sf. Gheorghe, care a facut o trupa extraordinara. Si un spectacol cu Romeo si Julieta pe ideea ca atunci cand nici religia nu te mai poate ajuta, nu te mai poate ajuta decat arta, nu te mai poate ajuta decat iubirea. Iata spectacole cu miza mare dar in expresii scenice foarte diferite. Deci nu poti spune ca dreptatea si miza viitorului sta pe imaginea lui Purcarete, pe non-verbalul lui Puric, pe tragismul, pe profunzimea extraordinara a lui Mugur. Fiecare in felul lui a descoperit cate o felie de adevar.

-Ce tineri regizori se remarca la momentul de fata in teatrul romanesc?

-Foarte multi. Ana Margineanu din Bucuresti, o regizoare foarte buna, este fiica regizorului Margineanu si a actritei Maria Ploae. Care a facut un spectacol acum la Teatrul Mic &#822289, 89 fierbinte, dupa 89″, luand sase texte unor dramaturgi foarte tineri si a facut un colaj minunat care a intrat in toate festivalurile. Deci iata texte tinere si regizori tineri. E Geanina Carbunariu care lucreaza la Green Hours, la Teatrul Luni. Pe texte foarte aspre, ori texte ale ei, ori texte ale dramaturgilor tineri. Care vorbesc despre spaimele, nebuniile si tristetile generatiei lor. Mai este Radu Afrim. Care a lucrat foarte mult la Cluj, a lucrat foarte mult la Braila, a luat si premii. A fost nominalizat la Uniter. Gelu Badea, care a fost si la dvs si care vine din zona Clujului, a mai pus si la Sf. Gheorghe, la festivalurile acelea de teatru experimental. Mai este Radu Apostol, un regizor tanar si talentat, care a facut spectacole bune la Braila, la Bucuresti si care a facut un spectacol foarte incitant pentru care a adus pe scena actori profesionistii si copii, care traiesc prin canale. Foarte multi regizori tineri si talentati Din fericire, unii dintre ei au marea sansa ca reusesc, desi exista deasupra lor un plafon de monstri sacri – Purcarete, Alexa Visarion, Manutiu, Bocsardi s,a.m.d. – spre cinstea lor, ca sa nu mai vorbesc de Penciulescu, Ciulei, Pintilie de la care au invatat si care mai pun si astazi, nu-i copiaza, reusesc in buna parte sa-si gaseasca un drum propriu, ceea ce este minunat.

-La ce va ganditi cand auziti &#8222Teatrul Municipal Bacovia”?

-La un teatru in momentul de fata aproape strivit de propria lui mitologie. Pentru ca acest teatru a avut Gala aceea a tinerilor actori, recitalurile, a avut o atmosfera extraordinara, a facut lucruri minunate. Din pacate de atunci a trecut timpul si nu prea a mai ajuns nici pe podiumuri de festivaluri. Nu s-au mai auzit nici lucruri extraordinare despre el. Eu l-am invitat la Arad, la un festival de teatru clasic, vazand aici un spectacol in conditii meschine, &#8222Nora”, de Ibsen, pus de Bogdan Ulmu. Ma asteptam ca spectacolul sa creasca pe scena festivalului de la Arad, fata de ce am vazut eu. Nu s-a intamplat nici lucrul asta. Deci iata. Aud ca e un teatru care ambitioneaza acum sa vina in prim plan. Sa dea Dumnezeu! De altfel sa stiti ca nu e un caz singular. La foarte putina distanta de dvs, este un teatru care realmente este strivit de propria lui istorie. Care a fost marea scoala a teatrului romanesc. Teatrul din Piatra Neamt. Care a dat regizori si actori mari, care au plecat de acolo. Spectacole fascinante. Am avut sansa sa cunosc acest teatru inca de pe vremea cand acolo era regizor Andrei Serban. Apoi a fost Tocilescu. Poate face parte din viata noastra. Si sinuozitatea asta. Au fost momente cand Teatrul din Targu Mures a fost un teatru mare. Craiova, care dupa Purcarete n-a mai avut performantele si stralucirea extraordinara. Clujul pe vremea lui Vlad Mugur a fost un teatru extraordinar. Sa speram ca Bacaul va reveni.

-Cum vedeti teatrul romanesc in perspectiva integrarii europene?

-Legatura noastra cu teatrul european, cu ce se intampla in lume e foarte slaba, e mai puternica decat acum 30 de ani, dar e mai mult asa, sub semnul exceptiei. A avut Craiova un parcurs extraordinar cu Purcarete si a iesit in lume, a avut pe urma &#8222Bulandra”, acum are Sibiul un parcurs foarte bun si merge in toata lumea. Si mai merg si alte teatre. Venirea lor aici este foarte dificila si conjuncturala. Este nevoie de sume foarte mari. La Festivalul International de la Sibiu de anul trecut, directorul festivalului a adus un spectacol uluitor, &#8222Noul locatar”, de Eugen Ionescu, regizat de Tompa, cu o formatie din New Castle. Spectacol uluitor. Dar un spectacol care s-a jucat doar de doua ori. Intr-o seara la Sibiu, si la Cluj intr-o seara, si care a costat peste un miliard. Deci iata. Dar sunt convins ca legaturile vor fi mult mai stranse pentru ca eu continui sa cred ca desi avem pictori extraordinari, muzica foarte buna, continui sa cred ca teatrul este la ora actuala nava amiral a spiritualitatii artistice romanesti. Si cred ca in momentul cand in Guvern bugetul Romaniei nu va mai avea un coeficient de umilinta, de batjocura pentru Cultura, cred ca atunci si contactele vor fi mult mai putenice, asa cum merita si teatrul romanesc si cum de altfel merita si publicul din Romania. Sa-i ofere aceasta sansa, sa nu-i ofere numai lucruri care intra in derizoiu, in vulgaritate si in kitschul care e cultivat cu spor si pe micul si pe marele ecran si in sali de expozitie s.a.m.d. Sunt contacte foarte puternice facute acum prin UNITER cu Institutul Mediteranian, cu Irlanda, cu Anglia, cu Statele Unite, cu Franta, dar peste tot e nevoie de bani.

Scris de Laura Huiban