Cautarea unui martisor pe care sa-l oferi cuiva drag devine o intreprindere tot mai dificila. Dupa o ora de slalom printre tarabe, nu reusesti sa descoperi acel mic simbol al primaverii care sa comunice gandurile tale celui caruia i-l oferi. Kitschuri peste tot, daruri reci, ambalate in cutii de plastic, tot mai mari cu trecerea anilor. Alternativa acestei dezamagitoare realitati este oferita de Uniunea Artistilor Plastici – Filiala Bacau. Inca de la mijlocul lunii februarie, la “fondul plastic” gasesti martisoare unicat, facute manual de tineri artisti sau de cadre didactice, care mai mult pentru bucuria sufletului lor decat pentru bani isi pierd noptile pentru a construi simboluri.
Un martisor de la magazinul UAP Bacau costa intre 7 si 50 de mii ROL, iar o felicitare intre 15 si 160 de mii ROL. Magazinul are “abonatii” sai, care in fiecare an vin in ajun de 1 Martie sa cumpere martisoare de aici, pe care le prefera altora pentru ca “au suflet”. Anul acesta, Carmen Popa (absolventa a Scolii de Arte din Bacau, designer) a adus la vanzare figurine din ceramica, pictate cu tempera si guase. A pus in joaca sa cu lutul veselia copilariei si a primaverii, construind in final chipuri haioase, rotunde sau alungite. “Este o nostalgie de-a mea. Asa a inceput totul, mergand la niste cursuri de desen predate de o profesoara care mi-era foarte draga. Practic ea m-a invatat cum sa modelez lutul. Atunci, faceam lucruri mai abstracte. Dar mi-am zis sa incerc sa fac si papusele din ceramica. Avand figuri haioase, se adreseaza copiilor, adolescentilor si celor cu inima tanara, care doresc ca simbolul primaverii sa fie apreciat. Nu stiu daca lumea prefera martisoarele unicat sau pe acelea pe care le gasesti pe taraba. Cred insa ca prefera ideea ca sa fie atent lucrate. Kitschul apare atunci cand cel care creaza nu selecteaza cu atentie detaliile”. In anii trecuti, martisoarele facute de Carmen erau masti traditionale sau masti venetiene. Violeta Rang, fost restaurator, sotia universitarului Catalin Rang, face martisoare de ani buni. Pe un carton lucios, uneori colorat in culori vii, construieste simboluri din fluturi si plante presate. Uneori un martisor poate fi doar o lucrare de grafica in miniatura. “Cand fac aceste martisoare ma gandesc la tinerele fere care le vor oferi celor apropiati, mamelor, prietenilor. Chiar daca traditia era ca baietii sa ofere aceste daruri. Martisorul lucrat de mana reprezinta pentru fiecare un cadou cu semnificatie. Si mie, mai mult imi place ceva in care se investeste munca si caldura”. Camelia Ababei are 39 de ani si este invatatoare. A inceput sa faca martisoare doar pentru a oferi celor dragi, insa de anul acesta s-a gandit ca ar putea sa si castige un ban de pe urma indemanarii sale. “Citind in revista sau despre castigurile pe care le-ai putea avea in plus la salariu muncind acasa, am incercat sa fac si pentru vanzare”. Camelia Ababei cumpara ate de matase, margele, paiete si face singura si snurul alb-rosu, si martisorul. Uneori relizeaza si felicitari cu plante presate. Maria Baciu a fost cadru didactic. De cand a iesit la pensie, s-a mutat la Livezi. Si acest mestesug, confectionarea martisoarelor, invatat de mica de la mama ei, ii face frumoase zilele de primavara. “De copil fac martisoare. Am copilarit in Livezi si faceam cu fetele din sat. Mama e cea care m-a canalizat in directia asta. A tesut mult la viata ei. Am lucrat foarte mult pentru ca mi-a placut. Cand erau consignatiile castigam foarte multi bani cu felicitarile pe care le faceam impreuna cu copiii mei”. Maria face martisoare din plante presate, plante anume, care nu-si pierd culoarea cand se usuca: piciorul cocosului, albastrele, craite. “Pun in ele gandul bun spre copiii mei. Tot ce e frumos, inmagazinez si transmit. Ziua fac printre picatele. Lucrez in special seara, in momentele mai linistite, si chiar noaptea, cand am comenzi. Intr-un martisor trebuie sa pui suflet. Ca intre sufletul tau si a celui care-l cumpara sa fie o comuniune”, spune Maria.
Castigurile sunt infime
Carmen Popa stie ca nu se va imbogati din vanzarea martisoarelor sale, dar le face din placere. “In conditiile actuale, orice sursa de venit e buna. Daca meseria mea, creatia vestimentara, e destul de restrictiva in perimetrul Moldovei, daca in acest domeniu intampin greutate in intelegere, acelasi lucru se poate intampla cand vine vorba ca un cumparator sa aleaga intre un martisor creat de mine si unul obisnuit. Dar eu o fac si din pasiune. Chiar daca nu castig foarte mult, mai bine sa fac ceva, decat sa nu fac nimic. Si ce e bine e ca fac ceva care-mi place”. Pentru Maria Baciu, profesor iesit la pensie, confectionarea martisoarelor e mai mult decat un mijloc de a castiga bani sau o placere, e un fel frumos de a amagi viata: “Ca sa simt ca traiesc”.
Scris de Laura HUIBAN
