Situația din Golf pare să fie mult mai complicată decât pare iar demonstrațiile din Iran trebuie puse în contextul mai larg, al întregii zone. Pentru că nu doar SUA, prin Israel și Arabia Saudită, mută piesele, în joc intrând prin intermediari și China sau Rusia.
În primul rând, miniștrii de externe ai Afganistanului și Pakistanului au fost chemați la Beijing și invitați politicos să-și rezolve disputele pe cale pașnică, urmând, ca, în cazul în care cele două țări se împacă, să fie integrate în proiectul economic „Drumul Mătăsii”.
Pakistanul a plusat și a înlocuit dolarul cu yuanul ca monedă de referință în schimburile bilaterale cu China. Nu în ultimul rând, China construiește o conductă pentru a aproviziona Pakistanul cu gaz metan din Iran, așa numita „Conducta a Păcii”.
Evoluția Pakistanului, care are granița cu Iranul, a provocat o criză de nervi la Casa Albă. Președintele Trump a luat decizia de a tăia toate ajutoarele economice pentru Islamabad după ce i-a acuzat pe pakistanezi că au oferit adăpost teroriștilor din Afganistan.
Vor urma zile dificile pentru guvernul pakistanez, care va fi nevoit să facă față presiunilor americane. Trebuie remarcat faptul că Pakistanul de acum nu mai este același de acum 15 de ani, când trupele speciale ale SUA operau nestingherite prin țară.
Situația din Afganistan – un alt vecin al Iranului – este și mai dramatică. Trupele americane se află acolo din 2001 și nu au reușit să pacifice țara. Afganistanul a devenit unul din cei mai mari producători de opiu la nivel global, această fiind, de fapt, cea mai importantă marfă de export a țării. Mâna întinsă de China celor două țări echivalează cu o expulzare a intereselor americane din zonă.
SUA au pierdut acum trei ani baza militară Manas din Bișkek (fostă Frunze), capitala Kârgâstanului, principalul punct de aprovizionare al trupelor din Afganistan și unica bază din Asia Centrală.
Pierderea influenței din Pakistan și Afganistan ar fi o lovitură prea dură, astfel încât SUA vor căuta soluții pentru a reveni în teren.
Dar situația este destul de dificilă. Forțele armate ale SUA sunt nevoite să facă față tot mai multor provocări: în peninsula coreeană, unde Coreea de Nord a devenit o putere nucleară, în Asia de Sud-Est, unde China construiește insulele artificiale, în Siria, unde se ciocnește tot mai des de ruși, în Niger, în Ucraina, chiar și în Yemen, unde războiul declanșat de Arabia Saudită s-a transformat într-un dezastru umanitar.
Multă lume consideră că prezența pe atâtea teatre de operațiuni a trupelor americane ar putea fi explicată de influența pe care complexul industrial militar o are asupra factorilor de decizie, războaiele Americii fiind, de fapt, o cale de creștere a profitului pentru anumite companii abonate la bugetul tot mai mare a Pentagonului.
Pornirea unui nou conflict ar, fi, astfel, mai mult o decizie de business, și nu o decizie politică. Această perspectivă poate explica, oarecum, expansiunea militară a SUA din ultimele decenii, însă trage un semnal de alarmă deoarece atunci când războiul aduce bani, înseamnă că pacea este văzută doar ca o scădere nedorită a ratei profitului.
