Suntem oameni ai secolului XXI şi cred că lucrul despre care ne vine cel mai greu să vorbim este tocmai ceea ce simţim. Vorbim cu uşurinţă despre ceea ce se petrece în jurul nostru, dar, când este vorba să exprimăm ceea ce simţim, preferăm să tăcem. Poate, tocmai de aceea, solemnitatea de astăzi este o sărbătoare, care pe mulţi dintre noi ne pune în dificultate, deoarece a vorbi despre Duhul Sfânt înseamnă a vorbi despre ceea ce poate fi doar simţit. Reuşim să vorbim cu uşurinţă despre Tatăl pornind de la frumuseţile creaţiei; vorbim despre Fiul pornind de la întruparea sa şi mântuirea împlinită prin el; însă atunci când vrem să vorbim despre Duhul Sfânt, parcă nu găsim cuvintele potrivite şi ne cuprinde tăcerea, căci acţiunea lui pare că scapă simţurilor noastre. Acest lucru devine şi mai evident, dacă ne gândim că, în urmă cu zece zile, Biserica, prin solemnitatea Înălţării la cer a lui Isus Cristos, ne invita la o despărţire, dar o despărţire care lăsa în urma ei o promisiune. Iată de ce, astăzi, Biserica ne adună din nou laolaltă pentru a ne face părtaşi la împlinirea acestei promisiuni şi, astfel, pentru a ne mângâia prin prezenţa Duhului mângâietor.
Totodată, prin solemnitatea de astăzi, încheiem şi timpul pascal, un adevărat timp de har, şi poate că în inimile multora dintre noi se naşte întrebarea: Am trăit cu adevărat sărbătoarea Învierii? A înviat cu adevărat Cristos şi în inima mea? Dacă vrem să dăm un răspuns sincer, nu este nevoie nici să căutăm mormântul gol, nici să aşteptăm să-l întâlnim pe Cristos cel înviat pentru a pune degetele în rănile sale, ci trebuie să intrăm în profunzimea inimii noastre, şi aici, în prezenţa Celui Înviat, să-l primim pe Duhul Sfânt, căci doar prezenţa acestui Duh Sfânt în noi este dovada grăitoare şi trainică a Învierii.
În încheiere, să ascultăm şi să încercăm să punem în practică sfatul pe care ni-l dă părintele José Maria Escrivá de Balaguer în cartea sa Cristos este cel care trece; sfat care sună astfel: „Viaţa creştină cere un dialog constant cu Dumnezeu, unul şi întreit, şi la această intimitate ne conduce Duhul Sfânt […] Să ne obişnuim să vorbim cu Duhul Sfânt cel care ne sfinţeşte; să avem încredere în el, să-i cerem ajutorul şi să-l simţim aproape”.
Pr. Felix Roca jr., Parohia Catolică „Sf. Ana” Lespezi
