Pentru a pătrunde în esența cuvântului lui Cristos este necesar să înțelegem contextul acestui mesaj scripturistic. Isus se afla pe munte împreună cu ucenicii săi. Mulțimile îl căutau pentru că îi văzuseră faptele minunate săvârșite. În prezența celui care fascinează, timpul se scurge cu o rapiditate uluitoare astfel încât li se făcuse foame. Grija Domnului față de oameni se vădește în miracolul înmulțirii pâinilor; toți s-au săturat, ba au adunat „douăsprezece coșuri cu bucăți care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz”.
Pâinea dată de Cristos satură, de aceea mulțimile îl căutau și mai mult! „Adevăr vă spun: mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică!” Pâinea lui Cristos vine din cer, de la Tatăl: „Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii”; și continuă spunând: „Eu sunt pâinea vieții!”
De la aceste cuvinte ale Mântuitorului încep murmurările ascultătorilor săi: „Cum poate să ne dea trupul său ca să-l mâncăm?” „Adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viață veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” se întrebau ucenicii lui retrăgându-se și nu mai mergeau cu el. Mânuitorul le adresează celor doisprezece o întrebare apăsătoare: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”
Oamenii trec repede de la extaz la agonie, de la simțăminte puternice de adeziune la trădare, de la susținere la abandon, de la divin la uman, de la fericire la tristețe. Petru răspunde în numele celor doisprezece: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice!”
Oamenii ne întorc atât de repede spatele, trădează, uită, ignoră, se ascund sau ne închid ușa în nas! Unde să te duci în asemenea momente? La ușa cui să bați? Cine te ajută? Răspunsul îl avem în cuvintele lui Petru: „Doamne, rămânem la tine! Tu ai cuvintele vieții veșnice!”
Pr. Ioan Balan, CN Catolic „Sfântul Iosif” Bacău
