Duminică perfectă pentru băcăuanii care au ales să-și petreacă ultima zi din săptămână la Mauro’s Pub & More, acolo unde comediantul Doru Octavian Dumitru a susținut două spectacole care s-au jucat, cum se spune, „cu casa închisă”, unul în jurul orei 16.00 și al doilea după ora 20.00.

Așteptat cu nerăbdare, actorul le-a oferit celor prezenți un spectacol pe cinste, cu numere noi, care i-a pus cu burta pe râs pe cei din public.

Aceștia din urmă, au plecat acasă mulțumiți, probabil cu gândurile la următoarea întâlnire cu gagurile de bună calitate ale lui Doru Octavian Dumitru. Între cele două spectacole, actorul de stand-up comedy a acordat un scurt interviu pentru cititorii ziarului Deșteptarea.

-Sunteți din nou acasă. Cu ce gânduri ați venit?
-Am venit cu toate gândurile, pentru că gândurile sunt toate cu mine mereu. Nu-mi rătăcesc niciodată gândurile, dar am venit cu gânduri bune, clar. Spectacolul nu are un nume, dar pot să vă spun că este bazat pe relația bărbat-femeie.

-Ați lipsit o perioadă din Bacău, având multe spectacole prin țară. Cum ați regăsit orașul?
-Bacăul este un oraș frumos. În fond, eu am crescut aici și îmi amintesc cum arăta Bacăul încă din anii ’70 – ’80. De fiecare dată când vin, câteva diferențe se văd. Diferențele se văd în toată țara, de altfel. Acum nu pot să spun cum e…Depinde cum stai și unde stai. Dacă stai în Bacău, înseamnă că îți place aici.

-Ultima dată ne-am văzut în urmă cu patru ani la un spectacol. Cu ce v-ați „omorât” timpul de atunci?
-L-am înviat, nu l-am omorât (râde). Chiar nu l-am omorât pentru că am avut multe de făcut. O parte dintre lucrurile pe care le-am făcut sunt în acest domeniu, al spectacolelor. Mă simt foarte conectat cu comedia și în mod special cu spectacolele care sunt cu public în față. E ca o hrană pentru mine.

-La ultima noastră întâlnire ați spus că: „Este o perioadă în care trebuie să ne așezăm cu toții. Lumea are nevoie de evenimentul cultural, dar pentru asta trebuie să-și redefinească ce înseamnă cultura, ce înseamnă educație.” S-au schimbat lucrurile de atunci?
-Între timp au plecat mai mulți români din țară, așa că, într-un fel, cultura se disipează, se împrăștie. E complicat să faci cultură cu ideile care vin numai din afară. Cultura e cea pe care o avem noi. Până la urmă, trebuie să te uiți cu dragoste la familia pe care o ai și la ce a fost în urmă: neamuri, bunici, străbunici… E aiurea să te desprinzi de locul ăsta când alții au făcut atâtea sacrificii ca noi să fim în locurile astea. Că ei pentru asta s-au sacrificat, pentru noi și pentru ce urmează după noi. Ne-am cam…deculturalizat așa, și ne-am apropiat de ceva facil, ceva care e simplu și mondial, și mă refer la tot ce înseamnă online. Este foarte important să te menții tu, să rămâi tu cu ce ai tu. Mă refer aici la elementul românesc, de care nu trebuie să-ți fie rușine. Avem atât de multe elemente pe care alte popoare nu le au. Suntem diferiți de ceilalți și această diferență ar trebui să ne bucure. În momentul în care pleci undeva, la muncă, la mai bine, și te obișnuești acolo, pentru că te înveți repede cu binele, vii înapoi și ai senzația că s-a schimbat ceva în lipsa ta, înseamnă că ai așteptări. Așteptări de la cei care au mai rămas. Dar aceștia sunt mai firavi, decât cei dinainte când erai și tu printre ei și puteai să faci ceva. Acum, dacă nimeni nu găsește ceva de făcut, cam pleacă, și dacă pleacă nu se schimbă nimic. Aia-i culmea, că pleacă cei care vor să facă treabă. Aici este o mulțime de treabă de făcut, dar ei pleacă în alte părți.

-Încotro credeți că se îndreaptă industria spectacolului în România?
-E complicat de spus, pentru că pentru asta ar trebui să existe showbiz. Și showbiz există în România pe muzică, pentru că aceasta este plătită, care are drepturi de autor… Stand-up-ul este un gen de comedie, un gen care stă singur în picioare, cu foarte mulți sufletiști, care încearcă să se așeze, pentru că e un gen nou. Se încearcă feluri de comunicare cu publicul, care practic este un public nou, de stand-up. Publicul care era și venea la varietăți, nu mai există. Acum este publicul de stand-up, care este limitat. Stand-up-ul nu se adresează tuturor. Tuturor se adresează televiziunea, care este, după părerea mea, o doamnă în vârstă ce încearcă să mai facă și ea câte ceva, dar nu neapărat în pas cu ce se întâmplă în jur. Pentru că ce se întâmplă în jur este online, pe internet.

-Ce planuri de viitor aveți?
-Cred că rămân pe aceeași linie, cu spectacole în țară, pentru că mă simt mai legat de publicul din România, pentru că parcă are mai multă nevoie decât cei care s-au rupt oarecum. Sunt oameni care, de exemplu, vin în alte țari să petreacă… În România omul vine să fie vesel, să-și redobândească veselia. Avem nevoie de râs… Aș vrea să găsesc o formulă nouă în comedie, umblu după treaba asta de ceva ani. Studiez, gândesc, scriu, rescriu. Am făcut un spectacol cu Filarmonica din Botoșani, foarte frumos, în care cânt operă, dirijez orchestra… Este un plan pe care aș vrea să-l extind pentru că am văzut că lumea râdea cu lacrimi, publicul era pe sub scaune de râs. Este ceva deosebit. Mai pregătesc acum un spectacol cu Radu Petreanu (de la Vacanța Mare – n.r.). Nu am timp de multe lucruri, pentru că sunt o mulțime de lucruri de făcut. În România ai mereu senzația asta că în fiecare zi te așezi, ca și cum ai lua-o de la căpăt, iar te așezi…și tot așa (râde).

-Transmiteți un gând băcăuanilor…
– Gândul meu pentru băcăuani e vis-a-vis de veselie. Veseli i-am știut, veseli aș dori să-i găsesc de fiecare dată. Dacă ei vor reuși să ducă veselia acasă, înseamnă că 2019 o să fie un an de veselie pentru ei. Și să fie un an plin de veselie mi se pare un lucru bun. Iar eu am să contribui la treaba asta. Să văd cum omul se descrețește…

Alte articole