Pentru reîntâlnirea cu publicul, după lunga şi frustranta pauză impusă de pandemie, trupa de animaţie a teatrului băcăuan a pregătit un spectacol într-o viziune proaspătă, modernă, a unui cunoscut basm care ne-a încântat copilăria, „Motanul încălţat” de Charles Perrault. Regizorul ieşean Ciprian Huţanu a făcut adaptarea textului, a asigurat direcţia de scenă şi ilustraţia muzicală a acestei montări mai puţin obişnuite, fiind una non-verbală, dar conţinând şi alte elemente de noutate, topite organic într-un demers artistic coerent, bine susţinut. Pasionat de cercetare, de experiment, Ciprian Huţanu, fondator al trupei ieşene Synchret, citeşte năstruşnica poveste a motanului magician şi a stăpânului său, fiul de morar crunt dezamăgit de moştenirea lăsată de tatăl său, într-o cheie contemporană, păstrându-i spiritul, fără să-l trădeze pe autor, care a fost un fervent susţinător al modernităţii, corifeu al vestitei Certe dintre Antici şi Moderni de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
Ca în orice basm, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi nici în „Motanul încălţat”, pentru că au loc transformări miraculoase, uluitoare metamorfoze, felinul specimen dovedindu-se un formidabil „meneur du jeu”, înzestrat cu puteri supranaturale. Hotărât să spulbere dezamăgirea feciorului, el va pune în acţiune un plan inteligent, ingenios, îi va schimba acestuia identitatea, inventând personajul numit „marchizul de Carabas”. Feciorul de morar, de extracţie umilă, ajunge astfel, graţie genialului manipulator pisicesc, în rândul nobilimii, intră în graţiile regelui şi se însoară cu fiica acestuia, naivă şi visătoare, îndrăgostită, la prima vedere, de chipeşul „marchiz”.Fiind maleabil, cu mintea deschisă, stăpânul motanului a ascultat sfaturile acestuia, învăţând să se îmbrace, să se poarte, să vorbească într-un anumit fel, pentru ca scopul (indus de isteţul motan primit drept moştenire) să fie atins. Morala din alegoria lui Perrault înclină de partea meritului unui spirit ascuţit, a lui „savoir faire”, a abilităţii de a folosi oportunităţi, punând la treabă înzestrări naturale, inclusiv şiretenia, lucru net superior, progresist, total opus situaţiei în care te naşti cu avere dobândită de cei dinaintea ta. Cum meritocraţia pare încă un vis îndepărtat la noi, pentru copii e foarte instructiv şi stimulativ să vadă că, punându-ţi mintea la lucru, folosindu-ţi competenţele, creativitattea şi curajul, poţi reuşi în viaţă, poţi să te bucuri de succes.
Spectacolul băcăuan are şi această valenţă educativă, dar atuul lui este unul de ordin estetic, în primul rând, propunând o formulă inedită(departe de modalităţile „clasice”, îndelung uzitate, obosite), de mare impact vizual, seducătoare prin plasticitate. Regizorul Ciprian Huţanu face o echipă excelentă cu scenograful Gavril Siriteanu şi cu autorii video-mapping-ului, talentaţiiAndrei Coozlac şi Silviu Apostol.Păpuşile create de Gavril Siriteanu, mai cu seamă cele de mari dimensiuni, sunt impresionante, expresive, iar costumele individualizează exact eroii basmului, sunt modeste sau frumoase, elegante,ţinând de rangul personajului, de situaţie.
„Motanul încălţat”, spectacol cu o fermă tăietură regizorală, este complex, sincretic, gândit şi construit atent, în detaliu, ca un fusion de elemente armonios contopite.Fiind non-verbal, Motanul este cel care are şi rol de povestitor.
Decupajul scenic din sufită,plăcutul colorit alcadrelor filmate,desenele animate, totul teîncântă în această montare.Cu actori admirabili, care au mânuit păpuşi (pentru cele enorme fiind nevoie de o echipă ca să le acţioneze) şi au animat proiecţiile video sau au apărut la faţă de cortină, jucându-şi personajele. Absolut spectaculoasă este scena transformărilor Căpcăunului! Nu am cum să-i numesc altfel decât în echipă pe: Andi Andriucă, Tiberiu Gabor Bitere, Giuseppe Torboli, Mihai Chihaia, Marlene Duduman, Andreea Sandu, Ilinca Istrate, Marian Puiu Cheorghiu şi Tudor Hurmuz (Marchizul de Carabas), care s-a integrat foarte bine trupei, el fiind de la secţia de Dramă. Pe toţii-au răsplătit din plin aplauzele publicului, entuziaste, prelungi.
Închei, notând că umorul subţire, şampanizat, specific franţuzesc (şi cântecelele din repertoriul infantil sunt în franceză, ca şi unele expresii care se aud, din când în când, în scenă) este la el acasă în acest spectacol pentru toate vârstele, ultima imagine fiind cu o plajă pe care se văd două şezlonguri, unul având în faţă un cocktail, de pe celălaltdesenându-se un suav profil de pisicuţă. La capătul atâtor peripeţii, încununate de succes, descurcăreţul motanşi-a oferit o binemeritată, cu multiple desfătări, vacanţă exotică.
