Exista oameni care, indiferent de greutatile vietii, nu au renuntat la principiile care i-au consacrat. Mai mult, profesorul Paul Taralunga din satul Prajesti, comuna Traian, a inteles la timp ca, daca vrei sa lasi o urma dupa tine, trebuie sa ai grija sa nu o trasezi pe nisip. Dovada stau generatiile de tarani pe care i-a scolit vreme de 30 de ani. Insa, mandria cea mai mare a dascalului din Prajesti sunt colectiile inestimabile, rod al unei munci colective de o viata.

Profesorul Taralunga s-a nascut in comuna Prajesti, loc unde a copilarit si si-a trait o parte din prima tinerete. Dupa ce a terminat cele cinci clase primare, tanarul pasionat de natura, a urmat opt ani cursurile Scolii Normale din Bacau. In vremea razboiului, Taralunga a dat examen in strainatate, la universitatile din Occidentul luminat. La intoarcerea in tara, profesorul Taralunga a fost inhatat indata, impreuna cu fratele lui geaman, si trimis pe frontul din Apus. aFratele meu fiind conducator de mitraliere, a fost plasat pe linia intai, in vreme ce eu, in calitate de conducator de branduri, am fost trimis in linia a doua. Aici l-am pierdut pe fratele meu, fiind inmornantat la poalele muntilor Tatraa, povesteste profesorul Taralunga. La intoarcerea de pe front, tanarul ofiter a fost luat in primire de autoritatile comuniste si persecutat, pe motiv ca era fascist, date fiind studiile facute in strainatate. Intors la vatra, cel care avea sa fie sufletul comunitatiii a promis ca va face din staul natal un colt de rai, asa cum vazuse, de fapt, prin peregrinarile lui Occident.

Ore de curs tinute in mijlocul naturii

Satul Prajesti, comuna Traian, atrage orice calator prin multitudinea de plante si arbori si prin valoroasele colectii de obiecte de arta, populare si istorice, toate acestea reunite in Gradina Botanica si Muzeul Prajesti. Pare ca sunt mai multi brazi in aceasta comuna decat in alte zone de

munte ale judetului. Tot, absolut tot se datoreaza unui singurul om, care prin modestia lui, a reusit, nu fara a fi ajutat si localnici, sa rididice adevarate bariere in calea uitarii, adevarate sanctuare ale stiintei. Totul a inceput la 1 septembrie 1945, cand proaspatul invatator intors de pe front, Constantin Taralunga, a considerat ca este impropriu sa predai unor copii intr-o scoala devastata de trupele rusesti. Asa ca, in timp ce se renova micuta cladire a scolii, tanarul dascal tinea orele in mijlocul naturii. In acele zile, la ora de istorie de la clasa a IV -a, un elev a gasit un varf de sageata. Invatatorul l-a luat si l-a pus deoparte. Dupa 2-3 luni de predare in padure si pe camp, elevii reusisera sa adune diferite obiecte: un banut vechi, o roca deosebita, o planta interesanta etc. Atunci, dascalul s-a hotarat sa transforme una dintre putinele sali de clasa

intr-un mic muzeu. In momentul in care odaita devenise neincapatoare, invatatorul si-a mutat muzeul acasa, dar majoritatea obiectelor erau folosite tot ca material didactic. Dupa 20 de ani, timp in care Constantin Taralunga devenise profesor dupa absolvirea facultatilor de biologie si geografie, acesta a pus bazele Muzeului Prajesti. S-au facut vitrine, rafturi si tot ce era necesar pentru expunerea obiectelor adunate in timp. Incet, incet, visul profesorului Taralunga prindea contur. Intr-una dintre incaperi se gasesc, frumos asezate, fel si fel de obiecte, unele unice sau greu de gasit: scoici, roci culese din depunerile calcaroase din pesteri, flori de mina (cuart, pirita, geoda), roci metamorfice, sedimentare, ornamentale, roci vulcanice etc. Nu lipsesc cranii de capre, masele de mamuti disparuti in urma cu peste 12.000 de ani, coarne de cerb si chiar coarnele unui animal preistoric, necunoscut inca.

Traditia satului trebuie reinviata

In alta incapere sunt asezate costume populare din zona, foarte vechi, tablite pe care se scria la

scoala, Cartea omului matur (abecedarul), care dateaza din 1924, un clopot din 1880, cartea de citire, calimari, lampa, butelcute, toate acestea de pe vremea strabunicilor. Intr-o alta sala se gasesc animale impaiate, excelente materiale didactice: o nevastuica, o vidra, un cerb lopatar (mai rar intalnit in muzee), acvila tipatoare, porcul mistret urias, cufundacul polar, barza neagra, pescarusul argintiu si multe altele. Toate exponatele, la un loc, sunt deosebit de interesante, insa, parca incaperea cu animale marine si monstri atrage pe orice vizitator, indiferent de varsta sau pregatire profesionala: pisica de mare, calutul de mare, calcanii, midia de stanca, scorpia de mare, rechinii, pastruga, delfinul juvenil, serpii de apa si de casa, embrionii umani etc. Imaginea cu monstri, pare rupta dintr-un film de groaza, impresionand de fiecare data asistenta. Acolo se pot vedea un purcel cu doua boturi, un miel-monstru, un purcel cu corn, pui de rata cu patru labe, un pui de gaina tot cu patru picioare si chiar copii, in faza de embrion, monstri. In sala de arheologie se gasesc diferite unelte din Paleolitic si Neolitic, arbalete, lacate din lemn, inele cu diferite sigilii, rasnite de piper foarte vechi, cantar manual, oca de pe vremea lui Cuza etc.

Lectie de istorie, patriotism si pasiune

Alaturi de muzeu se afla Gradina Botanica in care sunt plantate peste 8.000 de specii de plante, mandria profesorului Taralunga. Adevaratul colt de rai la care viseaza orice iubitor de viata. O vizita la Prajesti, avandu-l ghid pe inimosul profesor, devine o incantare si o adevarata lectie de istorie, de patriotism si de pasiune. Desigur, Muzeul si Gradina Botanica nu ar fi prins contur fara sprijinul localnicilor, a altor muzee din tara si, nu in ultimul rand, al elevilor din sat si din comuna, care, sub directa indrumare a profesorului Taralunga, participa zilnic la completarea colectiilor si la executarea lucrarilor necesare in fiecare sezon. Multimea de vizitatiori pare ca nu se va sfarsi niciodat. Vin sa vada minunile de la Prajesti, sute de elevi, profesori universitari, cercetatori, oameni de stiinta, nume sonore in lumea intreaga. Un ultimul grup a sosit la Prajesti venind tocmai din China si din Tara Soarelui Rasare. Impresionati, cercetatorii asiatici nu au putut pleca fara sa ia cu ei cateva mostre din coltul de rai al profesorului Taralunga. Pentru a duce mai departe macar o parte din munca de o viata a unui impatimit al stiintei, al naturii, al vietii, in general. Geaua intrebare se pune in nefericitul context in care profesorul nu va mai fi in asta lume, data fiind starea sanatatii destul de precare a acestuia. Cert este ca toate obiectele colectionate de profesorul Taralunga vor ramane in Prajesti, marturie a unei munci de o viata, un mic prinos adus cunoasterii. Si, poate va fi sa ramna un urmas care sa-i duca mai departe ambitiiile. Caci, daca vrei sa lasi o urma dupa tine, trebuie sa ai grija sa nu o trasezi pe nisip…

Scris de Florentin RADU

Alte articole