Există o legătură nescrisă, greu de definit în cuvinte. Mai presus de palpabilul omenesc. De ce să-i trimiți unei rude, unui prieten aflat la mii de km distanță, când el are acolo tot ce tu poate nu ai, un colet „cu de toate”?
Spre Grecia, o firmă internațională autorizată pentru transportul de călători tranzitează Bacăul de trei ori pe săptămână. Are ca punct de reper, pentru cei interesați, o mică agenție. Unde era fostul pod de fier demolat, de la „Ura”. La ieșirea din partea de sud a orașului, spre Adjud. Marți dimineață, niciun călător pregătit să plece. Doar coletărie. Rugamintea reprezentantului agenției, domnul Marius, a fost să stăm de vorbă, dar fără fotografii! „Avem reprezentanță, pagină de unde puteți lua imagini de pe internet!… A plouat. Nu dă bine ca imagine. Da! Este mult mai greu. Din cauza pandemiei lumea se frește să mai circule, să trimită pachete. Coletele sunt verificate de personalul nostru în primă fază. Nu sunt trimise obiecte interzise. Sunt produse tradiționale. Un cozonac, o pască… Pandemia ne-a lovit pe toți. Pasageri, vedeți și dumneavoastră, nu a urcat nimeni! La întoarcere nici atât. Se feresc de perioada de carantină. Doamne ferește, se mai întâmplă ceva, rămână fără locul de muncă. Nu au venit nici de sărbătorile de iarnă. Majoritatea românilor sunt în Atena, principala noastră destinație. Orarul s-a modificat puțin, de aceea am decalat puțin. Vama la intrarea în Grecia se închide la ora 23.00.”
Aurel B. a ratat plecarea. Nu are nimic perisabil în pachet. „Am pregătit ceva bun pentru un prieten al meu, din Grecia. Niște caș, o bucată de șuncă, ceva acolo… un vinișor, o tărie. El are de toate, dar când îi trimiți de acasă sigur are alt gust. Stă acolo de 20 de ani. Nu ne-am văzut de doi ani. Am lucrat și eu afară și știu cum e. Mai vin peste două zile. Poate las pachetul aici.”
Colete care au produse pregătite tradițional pentru Paște se trimit și prin serviciile oferite de Poșta Română. Destinatarul trebuie să aibă o adresă cu locație bine definită și cod poștal. Și aici numărul expeditorilor a crescut în acest an.
La autogară, o altă firmă cu renume preia și colete. Costel Popa are rude în Anglia. Distanța este alta dar nu sunt probleme după Brexit. „Important este să găsești o cutie pe măsură. Să o izolezi bine. Esențe bune. Vinul de acolo nu este ca cel de aici. O jucărie pentru nepoțică … Acum este și mai cald. Ca să trimiți dulciuri de aici acolo nu are sens. Doar ceva simbolic. Materiale împletite. Un goblen. Am trimis un țolișor din cordele, făcut la război. În Londra sunt multe magazine cu produse romănești.”
Pentru Italia, din Bacău, punctul de preluare a coletelor este parcarea din fața Stadionului Municipal.
Domnul Simon a venit cu mai bine de o oră înainte de plecarea microbuzului. Este dobrogean. „Am sora în Italia, și ca orice român care așteaptă Paștele, așteaptă și din partea celor de a casă un colet. Au de toate, dar nimic nu seamănă cu bucatele făcute de părinți. Acolo nu găsești mărar, leuștean. Nici sarmalele nu au același gust.” Din vorbă în vorbă am aflat și ce mai intră în conținutul pachetelor trimise: borcane cu miere de albine, castraveți și varză murată, jumări în untură, ardei iuți murați, dar și hribi uscați.
De ce atâta efort? Programare din timp, pregătire, așteptare, emoții să nu se strice ceva pe drum. Iar așteptare… și mii de gânduri dacă ceva de acolo nu a fost bun! Să nu se fi acrit? Am învelit bine borcanul cu miere? Bucuria coletului desfăcut departe de casă îi aduce pe cei mai în vărstă la trăirile din anii de cătănie. Înregimentare, teama de foamete și război. Gustul ierbii, rumegată de vaca dusă pe corhană, face brănza dulce, bună pentru Pască. Nu-l poate înlocui nimeni, cum nici dorul de casă nu poate fi echivalat în valori lumești.
