M-a întrebat, recent, cineva, de ce tot îmi cumpăr atâtea cărți de istorie. De ce mă interesează atât înțelegerea trecutului, când ar trebui să mă intereseze dacă nu înțelegerea viitorului, măcar cea a prezentului? Este o întrebare bună. Astăzi trăim prezentul cu o intensitate mult accelerată față de acum 30-40 de ani. Nu avem timpul necesar analizei, introspecției, ne grăbim să consumăm informație impulsiv, fără discernământ. Iar informația se transformă în educație și, ulterior, în acțiune. Acționăm pe baza unor infomatii incorecte și, prin urmare, deciziile noastre au consecințe neașteptate.
Sunt ferm convins că o bună parte dintre problemele prezentului sunt cauzate de neînțelegerea trecutului. Nu putem corija prezentul decât în măsura în care vom înțelege unde am greșit în trecut, ca să nu mai repetăm erorile. Dar asta nu este suficient. Nu doar erorile trebuie corectate, trebuie să ne corectăm, în același timp, percepția asupra trecutului. Trecutul ne determină prezentul iar prezentul, viitorul. Viitorul este, deci, determinat de modul în care gestionăm percepția trecutului.
O casă nu se clădește pe un teren nesigur, ci pe temelii solide; un popor nu poate fi edificat fără o istorie bine înțeleasă. Vreți exemple? Există o bună parte dintre români care chiar cred că în interbelic curgea lapte și miere prin țară iar acest «dolce farniente» a fost întrerupt brutal de comuniști. Realitatea, însă, este mult mai tragică și paradoxul este că schimbarea de regim a dus la o accelerare a dezvoltării economice. Dar percepția ideologizată a istoriei livrată în mod organizat societății ne împiedică să tragem concluziile corecte și să așternem un proiect pentru viitor.
Mai mult decât o înșiruire de bătălii și biografii de conducători, istoria trebuie învățată în context determinist. Revin la exemplul meu preferat: Tratatul de la Adrianopole de la 1829, care a permis Principatelor Dunărene să vândă cereale la prețuri internaționale, a determinat o schimbare radicală în societate. Banii intrați în țară au schimbat obiceiurile, moda, mobilierul și chiar gastronomia. Tinerii români au fost trimiși la studii în străinătate și s-au întors cu idei novatoare, ceea ce a dus la Revoluția de la 1848.
Ați auzit de «efectul fluturelui»? E un element din Teoria haosului, care spune că „o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie”. Sună complicat; să ne amintim doar de acel film SF în care, un călător în timp omoară un fluture în trecut și, această întâmplare determină schimbări majore în prezent. Istoria este o suma relațiilor de cauzalitate. Schimbi astăzi o variabilă și obții un efect, peste un deceniu, un secol sau un mileniu. «Chestiunea țărănească» nu și-a găsit rezolvarea timp de secole; viziunea îngustă a unor oameni de stat au făcut posibilă, la zeci și sute de ani după moartea lor, o dictatură, un război, o răscoala.
