Ce se mai vede, ce se mai aude, ce se mai întâmplă în mediul rural, atunci când vorbim de educaţie, de petrecerea timpului liber al copiilor, al tinerilor? Sunt întrebări la care, de vreo 15-20 de ani, avem un singur răspuns: nimic.
Cinematografele s-au desfiinţat, căminele culturale, în marea lor majoritate sunt închise, directorii acelor lăcaşuri, oameni cu dragoste pentru cultură, au dispărut, iar pentru administraţie cultura nu-i…profitabilă. Când eram elev la gimnaziu, în satul meu era cămin cultural, rula, de două ori pe săptămână, câte un film, activa o trupă de teatru, formată din profesori, o formaţie de dansuri, o frumoasă echipă de volei, bibliotecara ne aduna de pe drumuri.
Din păcate, dezinteresul şi lipsa de iniţiativă au dus la situaţia de astăzi. Știu de o iniţiativă a unui animator cultural, a unui artist, care a pornit prin sate cu o trupă de actori, denumită Teatru Itinerant „Petru Valter”, pentru a susţine spectacole în şcoli, la căminele culturale, în sălile de sport, pe terenurile de sport, la care invită copii, tineri, cadre didactice, membri ai comunităţilor rurale.
Şi are o audienţă şi un succes nebun, sute de spectatori participând la reprezentaţiile cu piesa „Dulce Românie, centenară glie!”, o lecție de istorie pe viu, despre cele trei uniri și despre personalitățile care au marcat destinul istoric al României de azi. Este minunat.
Iniţiatorul şi managerul acestei trupei este actorul Radu Bogdan Ghelu, iar colegii lui sunt actori profesionişti şi amatori, care duc un strop de bucurie prin satele judeţului. Nu-i mare lucru, s-ar putea spune. Ba, chiar este.
