Diana Albu a ajuns să fie cunoscută de lumea-ntreagă, mulțumită atât talentului de meșter popular, dar mai ales devotamentului total și necondiționat față de tradițiile autentice românești.
S-a născut la Asău, în epicentrul tradițiilor din județul Bacău, locul unde se trăiește și se simte profund românește. A prins drag de măștile tradiționale, de la o vârstă fragedă, pe când avea doar câțiva anișori. Mama sa, croitoreasă în sat, care lucra numai cu blană și piele, i-a confecționat în grabă o mască. Era un petec de blană la care-i făcuse două orificii, la care atașase un nas mare, roșu, plin cu lână, și o bucată de elastic. A fost scânteia care i-a declanșat pasiunea pentru măștile vesele, pozitive. „Vesele, pentru că și așa lumea este prea supărată. La mine în sat, de mică, am stat în mijlocul urșilor. Aici, încă din octombrie se tot bat tobele. E acea atmosferă din apropierea sărbătorilor, de bucurie, de veselie, când lumea abia așteaptă să vină urșii, mascații, să petreacă, să se simtă bine. Flăcăii și oamenii mai maturi, spre bucuria mea, au început să facă repetiția tobelor, exersând ritmurile tobelor”, își începe povestea meșterul popular Diana Albu.
Pribegia
Ca mulți dintre români, în anii din urmă, Diana a fost plecată un timp în afara țării, în Anglia, Belgia, unde a încercat să câștige un ban. „Lucram, la menaj. Ce poți să faci într-o țară străină de tot, cu oameni, cu deprinderi, în care nici măcar nu cunoști limba?!”, rememorează Diana Albu anii de pribegie. Acolo, a simțit cel mai mult cât este legată de România, de oamenii de aici, de tradițiile pur românești. S-a întors la vatra natală, unde, ușor-ușor, a început să confecționeze măști, să colecționeze obiecte vechi, de prin sat, pe care lumea le arunca sau le uitase prin șoproane. „Eu sunt rudă de sânge cu Daniel Nicodim, cunoscut în zona noastră, prin ceata de urși denumită «Ursul lui Gavrilă». E un obicei transmis de la bunic , Gavrilă Nicodim , la fiul său, Daniel Nicodim, și, acum, la nepotul, Dănuț Nicodim. Obicei pur românesc, nu mascarada aia cu boxa. Așa am ajuns să reprezint zona, pe oriunde merge ceata, prin măștile mele «Baba» și «Moșul» care, în acest joc de sărbători, reprezintă bătrânii satului. În acest fel, la paradele pe unde mergeam, lumea a ajuns să mă cunoască mai bine, să vadă ce fac, cu ce mă ocup”, aflu de la creatoarea măștilor vesele.
4-5 ore de lucru exclusiv manual
Confecționarea măștilor este o misiune dificilă, totul făcându-se manual, din materiale naturale, exclus adezivii sau alte produse sintetice, doar cu acul și ața. Și, evident, măiestria artistului. „La început, eram mai stângace, dar, cu timpul, am reușit să le dau conturul artistic necesar. Lucrez mai ales noaptea, când sunt singură, cu gândurile mele, cu imaginația. Te gândești la un om din sat, un bătrân care avea barbă, mustăți, sau la o fată tânără cu părul lung, blond, împletit cumva, cu o floare agățată. Îmi ia destul timp, cam 4-5 ore, ca să termin o mască, mai ales că sunt unicat”, explică românca autentică de la munte. Bucuria sa este că românii se întorc tot mai mult la obiceiurile moștenite de la bătrâni și, mai mult, nu au renunțat să-și dorească măștile, alături de restul tradițiilor populare, tot mai mulți solicitându-i Dianei astfel de obiecte. Cererea cea mai mare apare în ultimele două săptămâni din an, când lumea se și pregătește să întâmpine sărbătorile de Crăciun, Anul Nou și Sfântul Vasile.
Defilând, pe Champs Elysee, la braț cu primarul din Paris
Moldova, ținut binecuvântat de Dumnezeu, prin multitudinea tradițiilor populare, mai ales în perioada iernii când au loc paradele mascaților, i-a atras și pe străini. Așa a ajuns Diana Albu, împreună cu „Ceata lui Gavrilă”, direct în Franța, la Paris, pe Champs Elysee, invitați fiind să defileze la Fête de l’Ours, sărbătoarea parizienilor. Inițiativa i-a aparținut lui Mircea Cantor, un artist notoriu din zona Clujului, stabilit de mai multă vreme în Franța, care promovează foarte mult tot ce este românesc. Lucrările sale sunt expuse în cele mai celebre muzee de artă din lume, gen Centre Pompidou sau The Philadeplhia Museum of Art. „Să știți că străinii au apreciat foarte mult atât costumele de urs, cât și măștile populare. Primarul Parisului, ca de altfel toți parizienii, s-au costumat în ceva. Încă, el comandase o mască la «Muzeul țăranului român», și defilase alături de mine, nimeni nu știa că e tocmai edilul Parisului. Fiecare om avea o mască, un articol vesel care să-l scoată în evidență, un desen pe față, orice radia bucurie. Nu era niciunul reticent, oripilat de animale, de miros sau care să arunce cu ouă în tine. Practic, jumătate dintre ei s-au contopit cu noi, cei din ceată”, mai relatează artistul popular de la Asău. A reușit să ducă tradițiile și în comunitatea românilor din Italia, la Verona, unde i-a reîntâlnit pe câțiva dintre consătenii săi, chiar de Ziua națională a României, când a fost organizat, în orașul din penisnulă, „Festivalul Iei” în Diaspora.
Zale care leagă lanțul moștenirii
Nu s-a gândit o clipă că vor dispărea vreodată aceste obiceiuri. De altfel, niciun locuitor din zona de munte a județului nu are această teamă, cu toții simțind farmecul pe care-l emite tot ce reprezintă trecutul strămoșesc. Mai mult, Diana Albu nu a renunțat să defileze cu „mascații”, fiind membră în «Ceata lui Gavrilă», care colindă toată luna, satele din jurul Asăului și nu numai. Cu masca de babă acoperindu-i chipul, Diana nu uită niciodată să expună și costumul popular, pe oriunde ajunge. Artizana de la munte nu doar că se ocupă de confecționarea măștilor vesele, ci meșteșugește și covoare țărănești, ștergare, obiecte din lemn, costume populare pentru nou-născuți etc. În plus, este mereu alături de micuții de peste tot, învățându-i încă de la vârste fragede despre colosala moștenire lăsată de strămoși. „În ultimele două zile, de exemplu, am întâlnit copii de doar 10 ani, cărora le-am vorbit despre ce mă ocup și care și-au implorat părinții să le cumpere diverse costumații populare, inclusiv măștile pe care le expun la serbările de final de an. Vă spun, nici pandemia, și nimic altceva nu vor opri ursul să defileze, cu măștile și celelalte personaje de sărbători. Cel puțin, «Ceata lui Gavrilă», cu toți cei 70 de membri, dacă nu-s mai mulți, va rămâne o familie care va păstra obiceiul românesc. Chiar dacă se tinerii se însoară, soțiile mai nasc, dar în locul lor mereu apare altcineva, un nepot, o rudă”, mă încredințează Diana Albu, artistul popular de la Asău. Participă la diverse ateliere școlare, prin tot județul, inclusiv la after school-uri, unde copii învață aceste meșteșuguri populare, de la lucruri simple cum ar fi nodul sau cusutul, până la unele mai complexe, menite să-i formeze pe artizanii de mâine ai României. Copiii sunt, spune Diana, zale în lanțul moștenirii, alături de meșterul popular, de mama sa care, la 80 de ani, încă mai coase veste din postav și piele, și de prietena Simona Drilea, un alt păstrător al tradițiilor. Lor li se alătură tânăra interpretă de folclor, Brândușa Pavel, ceata „Ursul lui Gavrilă”, fabrica Stofe „Buhuși” care și-a reluat miraculos activitatea, de unde se aprovizionează cu matrie primă de cea mai bună calitate și restul încăpâțânaților care continuă să trăiască în cel mai pur stil românesc posibil. „Sunt româncă și așa voi muri. De aceea, lupt ca să fie păstrate tradițiile pure, autentice, așa cum le-am moștenit. Fiecare dintre noi ar trebui să facă măcar puțin pentru a le păstra. Cel ce cunoaște învățăturile primite de la moșii noștri nu trebuie să le țină doar pentru el, ci să le dea mai departe, explicându-i pe îndelete celui dispus să le preia. Pentru că, din urmă, vin mulți copii care sunt atrași de trecut și, normal, nu înțeleg misiunea asta deosebită. De aceea, totul trebuie îmbrăcat într-o poveste frumoasă, astfel încât să le rămână întipărit în memorie, asigurând continuitatea”.
Arc peste timp
Interesant de amintit și că „Moșul Gavrilă” și Diana au fost imortalizați, pe pânză, de Oana Adiaconiței, artist plastic din Comănești, plecată de ceva ani în Anglia, unde, de altfel, și-a și desăvârșit studiile în domeniul artei. Artista a ales ca, în cinstea ursului și a datinilor din zona de munte, să folosească tema măștilor în lucrarea sa de absolvire, reproducând magistral masca moșului din ceata „Ursul lui Gavrilă”, alături de creatoarea sa, precum și dansul tradițional al urșilor. Mai mult, un alt artist, de data asta în fotografie, Brândușa Balan din Piatra Neamț, de la motionARThoughts, fermecată, la fel, de tradițiile pure românești, a realizat o serie de foto document care, în mod cert, vor contribui la menținerea nealterată a tradițiilor populare din zona de munte, rămânând, totodată, o dovadă peste timp a neprețuitei moșteniri, conservată pe Valea Muntelui. „La final de an, le doresc românilor să simtă românește, în continuare, în modul cel mai pur, autentic, și să nu facă diferență între alb și negru. La mulți ani!”, este mesajul de final transmis de artistul popular Diana Albu.
