Arată-le dragostea prin a avea grijă de sănătatea lor
Doctor Oana Chelaru Postolache – doctor specialist oftalmolog vă prezintă în ce constau riscurile bolilor oftalmologice la cei mici și ce simptome putem depista din timp pentru a le trata
Dacă aveți copii, știți probabil că atunci când ei se îmbolnăvesc, orice altceva nu mai contează pentru tine ca părinte. Întregul echilibru și toate celelalte lucruri “mai importante” dispar și tot ce vrei este să îi vezi iar sănătoși și în siguranță. După un an pandemic, și o școală reluată în etape, mai bine sau mai rău funcție de cum s-a putut, haideți să vedem cum putem noi ajuta la reducerea efectelor școlii online, a statului excesiv în casă, și automat în fața ecranelor. Se spune că un copil nu ar trebui să petreacă mai mult de 60 de min zilnic în fața unui ecran. Realitatea însă ne arată că aceștia stau ore întregi în fața monitoarelor, că uneori e telefonul, sau că modalitatea de a-i ști liniștiți singuri acasă e să le lași acces la televizor. Normal că, la acest nivel de expunere ridicat, ochii au de suferit. Dacă părintele nu recunoaște simptomele, afecțiunile oculare incipiente se acutizează și pot crea probleme grave.
1. Cum depistăm și care sunt cele mai frecvente boli oculare la copii? Prea puțini copii sunt duși de către părinții lor la medic. De multe ori, primul consult oftalmologic este făcut în jurul vârstei de 8-9 ani, când problemele deja sunt mari și chiar dioptriile enorme. Pentru vederea copilului este uneori târziu și la fel pentru șansele de recuperare. Părinții spun că nu și-au dat seama și că cei mici oricum nu s-au plâns de nimic. Sau s-au plans de dureri de cap pe care le-au pus pe seama oboselii, la fel ca și de frecatul la ochi. Adevărul este însă că și rezultatele slabe la școală merită cercetate îndeaproape, pentru că ele pot fi cauza unei vederi deficitare sau a unei tulburări grave de vedere. Cum ne dăm seama dacă cel mic are vreo problemă, dacă ea nu este evidentă, precum strabismul?
2. Ce simptome trebuie să urmărim la copil? Într-adevar, nu toate simptomele sunt evidente, din păcate. De multe ori, părinții ajung la noi foarte târziu, însă ar fi o serie de indicii pe care le pot observa și ei, acasă:
§ Copilul nu are și nu menține contact vizual
La vârstele foarte mici, copiii au contact vizual cu mama sau persoanele apropiate din anturaj. Această capacitate a sistemului optic se dezvoltă până la vârsta de 2-3 luni, așadar un copil care nu urmărește fața mamei sau o jucărie plimbată prin fața lui, aproape de el, după această varsta, trebuie văzut de un oftalmopediatru cât mai urgent.
§ Lăcrimatul excesiv
Toată lumea lăcrimează la vânt, frig sau lumină puternică. Însă când acest lăcrimat apare și în casă, fără ca cel mic să fie expus la factorii de mai sus, trebuie să ajungeți cu el la oftalmolog. Epifora poate să fie semnul unei conjunctivite, a unei eroziuni corneene sau, mai grav, a glaucomului la copilul foarte mic. Dacă vorbim de un bebeluș, lăcrimarea poate să apară în caz de obstrucție de canal lacrimo-nazal. Practic, lacrimile, din cauză că nu se mai scurg în nas, alunecă pe obraji.
§ Fotofobie (îl deranjează lumina)
Copilul închide frecvent unul dintre ochi la lumina puternică. Este cazul strabismului divergent, când unul dintre ochi fuge în afară, iar atunci, deoarece copilul vede dublu pentru câteva secunde, pentru a anula imaginea deviată, închide un ochi. Din păcate acest semn durează foarte puțin, 1-2 săptămâni, peste această perioadă instalându-se ambliopia (ochiul leneș), caz în care vederea ochiului deviat scade foarte mult (creierul anulează informația primită de la ochiul cu strabism).
Alte cauze ale fotofobiei sunt eroziunile corneene sau conjunctivita alergică. În toate cazurile, este necesar un control oftalmologic rapid, pentru a exclude afecțiuni grave.
§ Durerea de cap
Acest simptom apare la copiii mai mari (la vârsta școlară,îin general) și trădează mai ales viciile de refracție – copilul nu vede bine și atunci ochii fac un efort constant în obținerea unei vederi clare. Hipermetropia (necesitatea de a purta ochelari cu “plus”) și astigmatismul (necesitatea ochelarilor cu “cilindru”) sunt cele mai frecvente afecțiuni care dau durere de cap. Pentru depistarea corectă a lor este necesar un consult oftalmologic complet (cu picături), urmat de prescrierea unor ochelari conform cu vârsta pacientului și cu valorile măsurătorilor de după cicloplegie.
§ Stă prea aproape de carte/caiet sau televizor
Reprezintă semne de vedere slabă și de necesitatea purtării unei perechi de ochelari. Un ochi sănătos vede bine scrisul normal de carte de la 30-40 cm, nu are nevoie de apropiere sau îndepărtare. La fel, la televizor, copilul ar trebui să vadă imaginea de la peste 3 m distantă, nu să se apropie. Mare atenție cu folosirea dispozitivelor electronice:
Copilul ține capul într-o parte
Acesta este un semn de tulburare a mobilitătii de cele mai multe ori – copilul are diverse forme de strabism sau pareze de nervi care duc la afectarea motilitătii oculare normale. Practic, capul face miscarea pe care nu o poate face ochiul afectat – dacă ochiul stâng nu poate face mișcarea în afară (abducția), atunci capul va sta înspre stânga (laterocolis stâng).Toți pacienții cu torticolis (cap înclinat) trebuie investigați și din punct de vedere oftalmologic, deoarece pot avea la bază o tulburare în sfera motilității oculare.
§ Frecatul la ochi / clipitul frecvent
Toți copiii se scarpină la ochi din când în când, mai ales când sunt obosiți. Însă atunci când acest gest devine o obișnuință, mai mult de 1-2 zile, trebuie să mergeți cu el la oftalmolog. Medicul poate constata o conjunctivită alergică sau, mai grav, prezența unui corp străin la nivelul suprafeței ochilor. Uneori, scărpinatul ochilor sau clipitul excesiv pot să fie semne că cel mic are nevoie de ochelari.
§ Strânge din ochi (mijește ochii)
Prin îngustarea fantei palpebrale (a deschiderii ochilor), un pacient miop vede mai bine, chiar si fără ochelari. Așadar, dacă micuțul este la vârsta școlară (7-8 ani) și a început să strângă din ochi ca să vada bine la distanță, înseamnă că s-ar putea să aibă nevoie de ochelari. De asemenea, acesta este un semn că dioptria a crescut, dacă cel mic deja poartă ochelari cu minus.
§ Rezultate slabe la școală
Nu în ultimul rând, dacă cel mic are performanțe scăzute la școală, trebuie să ne gândim și la un viciu de refracție necorectat – copilul nu vede corect la tablă, rămâne în urmă, are stări de iritație și nu numai.
3. Care sunt cele mai importante afecțiuni la care ar trebui să ținem cont în cazul celor mici?
Viciile de refracție
Cel mai des întâlnite, însă din fericire, nu sunt și cele mai grave, dimpotrivă, se tratează foarte ușor, doar cu ochelari. Lucrurile stau mai rău dacă se asociază și vederea scăzută la un ochi, numită ambliopie. Aceasta entitate, odată diagnosticată, trebuie tratată cât de urgent, prin exerciții ortoptice și purtarea de ochelari corespunzători, cu sau fără acoperirea ochiului mai bun, astfel încât, ochiul mai slab să recupereze din deficiența funcțională până la vârsta de șase ani, după care acest lucru nu mai e posibil.
Strabismul
Reprezintă un dezechilibru de mișcare a celor doi ochi, care nu mai privesc “în paralel”, ochiul “fuge” în exterior, interior, jos sau în sus. Această deviere a unuia sau ambilor ochi poate fi prezentă încă de la naștere, sau, mai frecvent, apare în primii doi – trei ani, cel mai adesea din cauza unui viciu de refracție, adică dioptriilor mari pe care acești ochi îi au, uneori asociat și cu vedere scăzută la unul dintre ochi. Tratamentul constă într-o combinație de exerciții ortoptice, cu purtarea de ochelari, eventual cu acoperirea temporară a unui ochi sau chiar cu o intervenție chirurgicală, care să reașeze ochiul în poziția lui normală, dreaptă.
Blefarita
Blefarita este o inflamație cronică care afectează pleoapele și genele și este una dintre cele mai frecvente probleme pe care medicii le întâlnesc. O problemă frecventă la copii blefarita provoacă adesea eritem și tumefacție, precum și mâncărimi și iritații ale pleoapelor. Printre cele mai frecvente cauze de blefarită sunt: igiena precară a pleoapelor, excesul de ulei produs de glandele pleoapei, infecțiille bacteriene și reacțiile alergice.
Conjuctivita
Conjunctivita este inflamația conjunctivei, adică a țesutului care acoperă partea albă a ochiului la exterior, precum și interiorul pleoapei. În general, aceasta este cauzată de un virus, însă poate fi cauzată și de o infecție bacteriană. Iată cum se manifestă conjunctivita la copii: Înroșirea unuia sau a ambilor ochi, înroșirea pleoapei, inflamarea pleoapei, care capată un aspect pufos, lăcrimarea involuntară, secreție albă, galbenă sau verzuie, care poate căpăta aspectul unei cruste pe timpul nopții, mâncărimi în zona ochilor – poți observa că cel mic se freacă încontinuu la ochi, senzația de nisip în ochi, disconfort accentuat, sensibilitate la lumină. De regulă, simptomele persistă de la 2-3 zile până la 3 săptămâni.
Încheiere: Pentru orice problemă legată de sănătatea ochilor celor mici, rețeaua de centre oftalmologice Gauss este aici pentru dumneavoastră. Aceasta dispune de
aparatură specială pentru diagnosticarea afecțiunilor oftalmologice la copii;
Echipă experimentată și prietenoasă cu toți copiii;
Posibilitate examinare copii;
Depistarea ambliopiei;
Diagnosticarea strabismului;
Efectuare exerciții ortoptice;
Cele peste 35000 de operații și 200.000 de consultații efectuate ne recomandă ca specialist în domeniu. Pentru informații adiționale: www.clinicagauss.ro Clinici Oftalmologice Gauss în Bacau și Piatra Neamt
Retea de Centre Oftalmologice Gauss în Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Târgu Ocna, Târgu Neamț, Buhuși, Roman.
