Profesor de literatură română, doctor în filologie, universitar, critic și istoric literar, eseist, memorialist, redactor și redactor-șef al revistei Ateneu, publicist de elită, Constantin Călin (n. 22 iunie 1940, Udești, Suceava) este un reper al istoriei literaturii. Un spirit cu o cultură renascentistă irizată și împrietenită fericit cu virtuțile modernității, o capacitate rară de percepere a nuanțelor zvârcolirilor ființării, o profunzime și o rigoare impresionate ale discursului, o conștiință în care responsabilitatea este mereu asumată, un „diagnostician” exigent, un maratonist de excepție prin imperiile culturilor și civilizațiilor, o voce în care euristica este mereu vie, un mentor altruist, o entitate locuită de o curiozitate fără de leac, un Om care – cu respect – ar fi dat foc Universului, dacă n-ar fi existat Biblioteca, un Sisif care a crezut mereu că urcușul are în genele sale mai ales speranța bucuriilor/izbânzilor trudei elevate, decât riscul prăbușirilor și oftatul de la poalele muntelui… Constantin Călin… Dacă vreți (încă) o amintire memorabilă, vorbiți măcar câteva minute cu acest Om.
Două personalități cuceritoare ale unor universuri diferite: Constantin Călin și Emil Brumaru. Primul este locuit de sobrietatea imperială, celălalt de jovialitatea aruncată pe jarul licențiozității estetice de care ți se lipește sufletul. Ce punte pot fi aruncată între cei doi? Faptul că sufletul le-a fost robit fermecător de două spirite: Bacovia și Dostoievski. Constantin Călin este bacovianologul român cel mai important, Emil Brumaru este cel mai seducător risipitor de metafore întru Dostoievski. Bacovia și Dostoievski au statuii în inimile acestora. Zice Constantin Călin: „Aş putea vorbi despre saga lecturilor mele din şi despre opera sa: sublinieri, reluări etc. N-ar fi o exagerare. De câteva decenii, în aproape tot ce citesc, îl caut pe el”. („În jurul lui Bacovia. Glose şi jurnal” Editura Babel, Bacău, 2011, pag. 306). În „Dosarul Bacovia. III. Triumful unui marginal” (Editura Babel, Bacău, 2017, pag. 6) citim: ,”…aproape orice citesc, gândul îmi fuge la Bacovia, așa cum – cred – cel al eminescologilor fuge la Eminescu”.
Altă declarație de dragoste: „Preocupat de Bacovia, m-am obișnuit să-l caut în aproape tot ce citesc: în autori cu care a fost asociat, dar și în alții de care nu pare rezonabil să-l apropii”. („Dosarul Bacovia. I. Eseuri despre om și epocă”, Editura Agora, 1999, pag. 16). Aproape în… oglindă, Emil Brumaru, celălalt îndrăgostit, scrie: „Există plăcerea enormă de a da citate. Oare ea n-ar putea fi dusă până la limită? De exemplu, să copiezi tot Idiotul, să comentezi cu un singur cuvânt: fantastic!, şi să publici chestia asta”. (Emil Brumaru, Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu, Editura Polirom, 2004, pag. 75).
Povești de dragoste. Zânele lui Constantin Călin sunt caste, vin degrab’ acasă, Feți-Frumoșii săi au pirostrii. Zânele lui Brumaru sunt niște păcătoase care-ți fac viața un iad ademenitor, Feți-Frumoșii lui au aură de depravați metafizici. Să-i văd pe cei doi îndrăgostiți – Călin și Brumaru – (ca frați de cruce așezați la aceeași masă rotundă/pătrată/nedefinită a unei dezbateri despre amor) ar fi una dintre satisfacțiile mele mari. Un regal ar fi! Vă asigur. Nu spun că unul ar tot cita din Biblie sau din Plumb și celălalt din Depravata. Exclus! Spun doar că ar fi un show ideatic de zile mari.
“Dosarul”? De revăzut! ,,Imperiul”, „Galaxia”, „Universul”…
Constantin Călin este un metronom metafizic tulburător. Tic-tacul său elevat răscolește cele mai neașteptate profunzimi ale Timpului bacovian. Centrat pe diviziuni de secundă, acest tic-tac de magician îmi aduce aminte de Camus, cel care spunea că desfide pe orice ins care nu este interesat de istoria unui amănunt. Constantin Călin ar putea scrie tomuri întregi cu titlul ,,Istoria unei fracțiuni de secundă”.
Timpul bacovian este dilatat, haosul său aparent este îmblânzit/ordonat, esteticul bocet capătă accentele glasului de muezin crescut la școala unui Beethoven căruia nu i s-a atrofiat auzul, mahalaua (romantica noastră ferfeniță de suflet) are statut de vedetă. Spațiul bacovian, bântuit admirabil de cataclisme care ni s-au lipit de suflet, este locul din care ai vrea să evadezi în viitoarea clipă, dar magnetul unui instinct care nu poate fi ucis de niciun spleen al putreziciunilor te ține pe loc, îți spune, consiliat de Constantin Călin, că aici este cea mai bună dintre toate lumile posibile în care e voie de gândit, simțit, hulit, iubit, supraviețuit.
Constantin Călin. „Dosarul Bacovia”. I, II, III. Să nu uităm nici de „În jurul lui Bacovia. Glose şi jurnal”. Ceva nu-mi dă pace. ,,Dosarul”?… Atunci când vreau să mă pierd fericit prin labirintul fascinant al literaturii naționale și universale, printre chemările de sirenă ale sociologiei, psihologiei, istoriei și metafizicii alerg și către toate cărțile sale. Vreo cincisprezece. Bacovia, vedeta discursului său, răvășește tulburător culise ale unor imperii spirituale în care te așteaptă toate exploziile de frumusețe ale lumii, toate tristețile lacrimii pure, încă neplânse.
Acribia și perspectiva axiologică – amantele de lux ale lui Constantin Călin – sunt seducătoare. Cărțile sale n-ar trebui să poarte frumoasa povară de „DOSAR”, ci niște poveri care sunt gravide de tot Strigătul, de toată Durerea, de toată Tristețea, de tot Vaietul sublim al acestei lumi pe care Bacovia a zămislit-o într-un creuzet miraculos în care se zvârcolesc toate spaimele, vânătăile și speranțele lovite de dangătul de clopot al Supraviețuirii. „Imperiul Bacovia”, „Galaxia Bacovia”, „Universul Bacovia” ar fi titluri mult mai potrivite. Atunci când este vorba despre întâlnirea dintre Constantin Călin și George Bacovia nu este loc decât pentru cochetarea cu exhaustivitatea abordării.
Memorabilul
Discursul critic al lui Constantin Călin cochetează frecvent cu memorabilul. Nu este un memorabil căutat, meșteșugit, scos cu forcepsul, ci unul născut spontan din carnea și sufletul unui creator aflat în grațiile muzelor culturii și civilizației elevate. Ascultați… „Cerând să fie lăsat la «secret», uitat, Bacovia nu cere totuși niciun fel de îngăduință pentru sine. El știe că mai curând cei care se afișează au ceva de ascuns ori îndreptat în viața lor.” („Dosarul Bacovia. II. O descriere a operei”, Editura Agora, Bacău, 2004)… „Așa cum în istoria vieții religioase a existat o perioadă de abundență lacrimală, la fel s-a întâmplat și în istoria vieții literare.” (Ibidem, pag. 407)… „Intervalele albe, eclipsele, uitările sunt utile în receptarea oricărui scriitor. Cei cărora le vine mereu la moară, despre care se vorbește continuu, ajung, mai devreme sau mai târziu, să sature, să obosească, să plictisească.
Așadar e nevoie și de tăcere, pentru a da impulsuri proaspete curiozității.” („Dosarul Bacovia. III. Triumful unui «marginal»”, Editura Babel, Bacău, 2017, pag. 243). „…deși modern în fibra sa, autorul Plumbului (…) e legat de stări și sentimente încorporate în ființa națională. El concentrează tristețea românească, îndeosebi pe cea moldovenească și provincială”. („Dosarul Bacovia. I. Eseuri despre om și epocă”, Editura Agora, Bacău, 1999, pag. 16, 17)… Firește, am putea, pastișând stilul lui Emil Brumaru, să tot cităm…
Un dar pentru Istorie
Istoria Bacăului și istoria literaturii îi rămân datoare lui Constantin Călin pentru acest admirabil discurs care vizează opera și viața lui Bacovia, dar și zvârcolirile vieții economice și sociale băcăuane. Adrian Jicu sintetizează minunat: „Nimeni în istoria și critica literară românească nu a făcut mai mult decât Constantin Călin pentru cunoașterea și promovarea poetului, a operei sale și, implicit, a Bacăului”. („Constantin Călin – triumful unui «marginal»”, Ateneu, nr. 582, februarie 2017).
Constantin Călin, bacovianologul, este un arheolog special de suflete, destine, opere, istorii, destrămări, zdrențuiri, zămisliri, șoapte, anotimpuri, priviri, gesturi, oftaturi, bucurii, speranțe, risipiri, furtuni, curcubeie, prăbușiri, miracole, culise, subterane, statistici, mofturi sau dezmățuri ideatice, dar și un futurolog care-și fundamentează predicțiile pe cuceritoare mitologii ale amănuntului (destinul lucrează prin amănunte…) și axiologii în care sunt retopite esențe perene.
„Dosarul Bacovia” reprezintă un excepțional exercițiu de arheologie spirituală al cărui „șantier” nu este doar Bacăul sau România. Explorările sunt fericit extinse în istoria literaturii, culturii și civilizației universale. Bacovia lui Constantin Călin nu ființează ca un spirit provincial. Triumful acestui „marginal”, facilitat și de faptul că i s-a suflat constantincălinește, adică admirabil, în pânzele creației sale, are și ecouri care străbat și spații ale altor culturi. Un exercițiu de imaginație: cum ar reacționa Bacovia, dacă ar putea avea acces la exegeza lui Constantin Călin?
Cu uimire, desigur. Pariez pe gândul că ar descoperi mult inedit nu numai în perceperea ființării sale, ci și în decriptarea esenței creației lui. George Bacovia și Constantin Călin s-au ajutat/consiliat reciproc pentru a se… dezmarginaliza. Când mă gândesc la ei, chiar așa îi percep: ca pe niște frați de cruce ai dezmarginalizării. Centrul care le-a absorbit/înfiat destinele este unul de referință.
Un pariu riscant
„Acest volum, scrie istoricul și criticul literar, înseamnă, pentru mine, lichidarea unei datorii”. („Dosarul Bacovia. III. Triumful unui «marginal»”, Editura Babel, Bacău, 2017, pag. 5). Datorie față de Bacovia… N-aș paria pe acest gând, deși el este nuanțat aproape persuasiv: „Odată încheiat, Dosarul Bacovia – un triptic – intră în ordinea victoriilor personale: puține, neînsemnate. Eliberat de datorie, mă simt ca un actor la o premiere, cu o irepresibilă dispoziție de a mulțumi. Celui de Sus că, viindu-mă, m-a îngăduit să valorific o parte din «sertarele» cu note, să-mi corectez afirmațiile greșite și vorbele inutile, să mă nuanțez acolo unde contextele o cer”. (Ibidem, pag. 9).
Cred că vor urma multe alte reflecții constantincălinești în universul bacovian. Deja, subconștientul său trudește frumos pentru subminarea pariului. „Am încă zeci de întrebări cărora nu le-am găsit răspunsul”, scrie autorul. (Ibidem, pag. 6). Știu: în filosofie se spune că întrebările sunt, de multe ori, mai importante decât răspunsurile. Dar răspunsurile, când vin și dinspre universul bacovian, vía Constantin Călin, ne pot tulbura fermecător. În adolescență aveam o statuie în suflet: George Bacovia. Constantin Călin a sporit enorm valoarea acestei statui. Sunt un om bogat. Le rămân îndatorat acestor seducători… admirabil dezmarginalizați.
În urmă cu peste cinci decenii, Constantin Călin s-a apropiat aproape cu o anumită sfială de George Bacovia. Apoi, cei doi au rămas nedespărțiți. „Inițial, zice criticul și istoricul literar, Bacovia a constituit o temă pentru niște articole, apoi o temă de doctorat, dar treptat a devenit un etalon intim și un fel de magnet care atrage instantaneu pilitura lecturilor, reflexelor și analogiilor”. („Dosarul Bacovia, III, Triumful unui «marginal»”, Editura Babel, 2017, pag. 5). Astăzi, (și) cu „Dosarul Bacovia, III…”, avem un Bacovia al lui Constantin Călin: „Bacovia al meu de acum…” (Ibidem, pag. 7). Un Bacovia care, în concertul elevat al bacovianologilor are o voce distinctă, poartă hainele de gală ale unei prospețimi cuceritoare. „Dosarul Bacovia, scrie Adrian Jicu, este și o splendidă revanșă a unui marginal(izat), Constantin Călin, care, după mai bine de 53 de ani de muncă dedicată cunoașterii și valorificării creației bacoviene, reușește să ne ofere o exegeză exemplară, în care trebuie citit nu doar triumful lui Bacovia, ci și triumful criticului și istoricului literar din provincie”. („Constantin Călin – Triumful unui «marginalizat»”, Ateneu, februarie 2018).
OPERA
Volume
•,,Dosarul Bacovia,I, Eseuri despre om și epocă” , Editura Agora,1999.
•,,Despre șapcă și alte lucruri demodate//Două drumuri la Malmő”, Editura Agora, 2001.
•,,Dosarul Bacovia, II, O descriere a operei”, Editura Agora, 2004.
•,,Gustul vieții, Varietăți critice”, Editura Agora, 2007.
•,,Stăpânirea de sine, Miscelaneu”, Editura Ateneul Scriitorilor, 2010.
•,,În jurul lui Bacovia”, Glose și Jurnal”, Editura Babel, 2011.
•,,Cărțile din ziar, I, Interviurile”, Editura Babel, 2013.
•,,Cărțile din ziar, II, Pagini de critică literară”, Editura Babel, 2015.
•,,Cărțile din ziar, III, Acorduri și conflicte locale”, Editura Babel, 2015.
•,,Dosarul Bacovia, III, Triumful unui «marginal»”, Editura Babel, 2017.
Antologii, ediții
•Eusebiu Camilar, ,,Călărețul orb”, Poezii, Editura Minerva, 1975.
•Barbu Delavrancea, ,,Discursuri”, Editura Minerva, col. ,,Arcade”, 1977.
•Eusebiu Camilar, ,,Cartea de piatră”, Editura Dacia, seria ,,Restituiri”, 1981.
•G. Bacovia, ,,Opere”, Poezie și proză, Alte scrieri, Editura Babel, 2011.
•,,Scrisori către un redactor, I”, Editura Babel, 2014.
