Umbra boierului pazeste ruina
In vreme ce occidentalii renoveaza orice grajd, rotarie sau han, interzicand proprietarilor sa le schimbe arhitectura, noi dispretuim cladirile vechi desi avem atat de putine! Una dintre acestea e Conacul Gloduri, care se autodemoleaza. Primaria l-ar renova si l-ar face azil, dar legea nu-i permite.
In Izvoru Berheciului, in dreapta drumului care duce spre Podu Turcului, se gaseste conacul lui Alexandru Apostoleanu, mai bine zis, ruina fostei resedinte boieresti de pe fosta mosie Gloduri. Sta ascuns intr-o padure de spini, crescuti cat un stat de om. Aflat la 300 de metri de strada, e greu de zarit. Asta si din cauza ca a scazut in inaltime in ultimii doi – trei ani: acoperisul s-a lasat, gata sa se prabuseasca in mijlocul incaperii centrale, care era, prin 1940, un frumos salon cu oglinzi. Caminele de teracota nu mai exista. In camerele mobilate, altadata, cu fotolii si vitrine luminate de fine portelanuri, am gasit mormane de balegar, gramezi de fan si crengi uscate. Peretii s-au coscovit, tavanul a cazut, iar printre grinzile de lemn ale acoperisului se vede cerul. Nu mai are usi si geamuri, doar gratii de fier la ferestre, montate prin 1960 de comunisti. Dupa ce mosia Gloduri a ajuns in proprietatea Gospodariei Agricole de Stat (GAS) Traian, conacul a fost folosit ca sediu pentru birouri si a fost bine intretinut pana in 1989. Schimbarea de regim nu le-a priit fostelor hanuri sau conace, multe ajungand nisip din cauza lipsei unor minime reparatii. Padurea lui Alexandru Apostoleanu a ajuns in proprietatea unei persoane care a cumparat drepturile litigioase de la urmasii acestuia si a castigat-o in instanta. Cat priveste terenul arabil, boierul mai avea doar 0,5 ha in momentul nationalizarii. “Conacul boieresc care a apartinut familiei Apostoleanu se afla acum in custodia fermei de ovine din comuna Iz. Berheciului, ne lamureste primarul Ion Ciuche. Daca ar fi fost in patrimoniul primariei noi ne-am fi implicat si l-am fi reparat. Sigur nu ar fi aratat asa de jalnic, cum il vedeti azi. In situatia actuala, nu putem face nimic, suntem legati de maini si de picioare.”
Boierii veneau vara, cu automobilul!
Inainte ca boierii sa afle ca tara va fi biciuta de vantul rosu si sa-si vanda ieftin si repede mosiile, in fata conacului era un parc cu gazonul bine intretinut, alei garnisite de trandafiri, brazi si jnepeni. Ion Vasiluta are 83 de ani si sustine ca l-a cunoscut pe boier: “Era un om foarte cumpatat, nu consuma bauturi rele, nu manca mult si era corect, dar daca greseai dadea cu batul. Era sever.” Mos Ion a lucrat pe mosie ca agricultor si isi aminteste ce veselie era vara, cand boierii si prietenii lor veneau la Gloduri, cu automobilul. In sat, se plimbau si cu trasura, daca vremea era frumoasa. Mai veneau de Craciun, ca sa se bucure de traditii. Restul timpului, sustine Ion Vasiluta, si-l petreceau in Germania si in Franta. Edilul Ion Ciuche crede ca acest conac are valoare istorica, prin urmare, ar vrea sa-l renoveze si sa-l transforme in azil pentru varstnici. “Ar trebui ca Administratia domeniilor statului sa ne faca o donatie pentru cateva hectare si cladirea aferenta, afirma primarul. Abia dupa aceea am avea sanse sa gasim niste sponsori si sa-l renovam.” Indepartandu-ma, mai privesc o data in urma, la balconul de piatra, larg, si la arcadele cladirii, mirandu-ma ca au rezistat atata amar de vreme. Incerc sa-mi imaginez o dimineata din 1940, aidoma cu asta, si pe boierul Apostoleanu stand pe terasa si bucurandu-se de linistea dealurilor aurite de toamna si de soare. Azi, conacul e o ruina, iar boierul, umbra care il vegheaza. Doar mirosul fumului care iese din gramezile de frunze aprinse de tarani e acelasi.
Silvia Patrascanu
